Legatura intre lactate si cancerul de san | De evitat
Tej és mellrák kapcsolata, románul
Am avut de ales intre a muri si a incerca sa gasesc un remediu. Sunt un om de stiinta - trebuia sa existe o explicatie rationala pentru care una din 12 femei din Anglia sufera de aceasta boala.
Oricine a intrat in contact cu cancerul de san stie ca anumiti factori de risc - cum ar fi varsta, menstruatia timpurie, menopauza cu debut intarziat si o familie cu antecedente - nu pot fi controlati. Dar sunt alti factori de risc pe care ii putem controla cu usurinta.
Puntem controla acesti factori de risc facand simple schimbari in viata de zi cu zi pentru preveni sau videca aceasta forma de cancer. Mesajul meu este ca pana si cancerul de san in stare avansata poate fi invins, pentru ca eu am reusit.
Primul indiciu pentru a intelege ce anume imi dezvolta cancerul de san l-am gasit cand sotul meu Peter, care este si el un om de stiinta, s-a intors de la munca din China. In acea perioada ma pregateam pentru o sesiune de chimioterapie.
Urmatoarele cuvinte rasunau ca un ecou in mintea mea: "De ce femeile din China nu au cancer de san?"
Am colaborat cu mai multi colegi din China la un studiu care facea legatura intre chimia solului si boli, si mi-am amintit unele statistici. Cacerul de san era aproape inexistent in toata tara. In China, doar o femeie din 10 000 moare de aceasta boala, comparativ cu una din 12 in Anglia, si mai grav, una din 10 in tarile occidentale.
Nu este vorba numai de faptul ca in China este mai raspandit mediu rural, cu mai putina poluare urbana. In Hong King, care este puternic urbanizat, rata de cancer de san este de 34 din 10 000 de femei, rata care este foarte mica in comparatie cu cea occidentala.
Mi s-a parut evident ca exista alti factori ai stilului de viata care influenteaza cancerul de san, independeti de poluare, urbanizare sau mediu.
Ulterior am descoperit ca oricare ar fi cauza diferentelor asa mari intre proportiile de cancer de san din orient si occident, aceasta cauza nu este genetica.
Cercetarile stiintifice au aratat ca atunci cand chinezii sau japonezii se muta in occident, pe parcursul unei generatii sau doua, ratele ce cancer de san se apropie de cele ale tarii gazda.
Acelasi lucru se intampla cand cei din orient adopta un stil de viata occidental in Hong Kong. De fapt, cancerul de san mai este numit in China si "boala femeilor bogate". Aceasta pentru ca in China numai cei instariti isi pot permite "mancare Hong Kong". Toate mancarurile occidentale, inclusiv totul de la inghetata si batoane de ciocolata la spaghete si branza feta, este denumit "mancare Hong Kong".
Bunul simt m-a facut sa gandesc ca ceea ce mi-a cauzat cancerul la san si numarul mare de cazuri din aceasta tara in general, are legatura cu stillul de viata al clasei de mijloc din occident.
Exista un aspect important si pentru barbati. In cercetarile mele am observat ca multe date despre cancerul de prostata duce la concluzii similare. Conform statisticilor de la Organizatia de Sanatate Mondiala (World Health Organizatio), numarul de barbati cu cancer de prostata in China este neglijabil, de numai 0,5 la 100 000. In Anglia si Scotia numarul este de 70 de ori mai mare. Ca si cancerul de san, este o boala a clasei de mijloc care ataca in principal categoriile de oameni care isi permit anumite mancaruri.
Imi amintesc ca l-am intrebat pe Peter dupa ce s-a intors din China ce anume este asa diferit in stilul de viata al chinezilor. La ei de ce nu fac femeile cancer de san?
Ne-am hotarat sa abordam problema logic. Am examinat date stiintifice care scoteau in evidenta grasimile din dieta. Cercetatorii au descoperit ca in anii '80, numai 14% din calorii in dieta chinezilor era din grasimi, comparativ cu 36% in occident.
Dar dieta pe care o urmez de ani de zile, cu mult inainte sa fac cancer de san, era foarte scazuta in grasimi si bogata in fibre. Mai mult, ca om de stiinta, stiam ca grasimile in dieta adultilor nu s-au dovedit a creste riscul de cancer de san.
Intr-o zi, dupa indelungi cercetari, am realizat ca in China nu se mananca lactate. Atunci mi-am amintit cati chinezi sufera de intoleranta la lactoza, mi-am amintit cum colegii chinezi cu care lucram spuneau mereu ca laptele este numai pentru bebelusi, si cum unul din cei mai apropiati prieteni (care este de origine chineza), refuza mereu politicos antreurile cu branza de la petreceri.
Nu cunosteam niciun chinez care continua sa traiasca dupa obiceiurile traditionale si care sa foloseasca lactate pentru a isi hrani copiii. Traditia lor era sa angajeze o femeie care sa alapteze copilul daca era nevoie, dar niciodata sa nu foloseasca lactate. Pentru chinezi preocuparea occidentului fata de lactate este ciudata.
Imi amintesc de cand am gazduit o conferinta la putin timp dupa incheierea revolutiei culturale a anilor '80. Am comandat o budinca cu inghetata, iar cand am precizat ca acel desert contine lapte, toti chinezii au refuzat politicos sa o manance si nu au putut fi convinsi sa se razgandeasca.
La vremea respectiva ne-am bucurat foarte mult de portiile ramase in plus!
Am descoperit ca laptele este una din cele mai raspandite cauze ale alergiilor alimentare.
Peste 70% din populatia lumii nu poate digera lactoza, fapt ce i-a determinat pe nutritionisti sa considere ca este o situatie normala a adultilor, si nu o deficienta anume. Poate ca natura incearca sa ne spuna ca anumite alimente nu trebuie consumate.
Inainte sa am cancer de san mancam foarte multe lactate, cum ar fi lapte, branza si iaurt. Le-am folosit ca sursa primara de proteine. Mai mancam si carne slaba de vita tocata, din cea mai ieftina, care acum realizez ca probabil era provenita de la vaci de lapte mature.
Pentru a putea face fata chimioterapiei pe care am facut-o cand a revenit cancerul a cincea oara, am consumat foarte multe iaurturi organice pentu flora intestinala. Recent am descoperit ca in trecut, in 1989 iaurtul a fost corelat cu cancerul ovarian. Doctorul Daniel Cramer de la Universitatea Harvard a facut un studiu pe sute de femei cu cancer ovarian pe care le-a pus sa noteze in detaliu ce mancau. Imi doresc sa fi stiu de aceste descoperiri de pe atunci.
Studiind impreuna cu Peter dieta chinezeasca, am hotarat sa renunt la toate lactatele. Am aruncat branza, unt, lapte, iaurt si orice alte lactate.
Este surprinzator cat de multe produse, inclusiv supele comercializate, biscuiti, prajituri, contin o forma de lactate. Chiar si multe margarine promovate ca fiind de soia, floarea soarelui sau ulei de masline, contin lactate. Avand acestea in vedere, am inceput sa citesc toate etichetele de pe mancaruri.
Pana in acest punct, am masurat in mod regular progresele ganglionului canceros. In ciuda comentariilor incurajatoare din partea doctorilor si asistentelor, observatiile proprii imi spuneau amarul adevar. Prima sesiune de chimioterapie nu a avut niciun efect. Ganglionul era de aceeasi dimensiune.
Dupa aceea am eliminat lactatele. In cateva zile ganglionul a inceput sa isi reduca dimensiunile. La doua saptamani dupa a doua sedinta de chimioterapie si la o saptamana dupa ce am renuntat la produsele lactate, ganglionul din gat a inceput sa imi provoace mancarimi. Apoi a inceput sa isi reduca dimensiunile. Linia graficului pe care il facusem pe baza masuratorilor incepuse sa se indrepte in jos pe masura ce tumoarea se micsora.
Foate important de retinut este ca graficul in loc sa aiba un declin exponential, dimensiunea tumorii a scazut liniar, indicand vindecare si nu suprimare (sau remisie) a tumorii.
Intr-o sambata, dupa sase saptamani de cand renuntasem la produsele lactate, am avut o sedinta de meditatie de o ora, dupa care am pipait sa verific ganglionul. Nu l-am putut gasi, desi aveam experienta in detectarea ganglionilor cancerosi (mi i-am detectat singura pe toti cinci). M-am dus la sotul meu si l-am rugat sa imi pipaie gatul si nici el nu a gasit ganglionul.
In urmatoarea zi de marti am fost la control. Dupa o examinare amanuntita, medicul nu a mai gasit tumoarea. Niciunul din doctori nu se astepta ca cineva cu tipul si stagiul de cancer pe care il aveam (care s-a raspandit in sistemul limfatic) sa supravietuiasca, cu atat mai putin sa se vindece.
Specialistul a fost foarte bucuros de rezultatele analizelor. Cand i-am spus initial ideile mele a fost sceptic. Acum foloseste harti pe care arata mortalitatea din cauza cancerului in China in prelegerile pe care le tine si recomanda o dieta fara lactate pacientilor cu cancer.
Am convingerea ca legatura dintre lactate si cancerul de san este similara cu legatura dintre fumat si cancer de plamani. Cred ca identificand aceasta legatura intre lactate si cancerul de san, iar apoi urmand o dieta pentru mentinerea sanatatii, m-am vindecat.
A fost greu pentru mine, cum probabil este si pentru altii, sa accept ca o substanta "naturala" precum laptele poate acea implicatii asa mari asupra sanatatii.
Tej és mellrák kapcsolata, románul
Am avut de ales intre a muri si a incerca sa gasesc un remediu. Sunt un om de stiinta - trebuia sa existe o explicatie rationala pentru care una din 12 femei din Anglia sufera de aceasta boala.
Oricine a intrat in contact cu cancerul de san stie ca anumiti factori de risc - cum ar fi varsta, menstruatia timpurie, menopauza cu debut intarziat si o familie cu antecedente - nu pot fi controlati. Dar sunt alti factori de risc pe care ii putem controla cu usurinta.
Puntem controla acesti factori de risc facand simple schimbari in viata de zi cu zi pentru preveni sau videca aceasta forma de cancer. Mesajul meu este ca pana si cancerul de san in stare avansata poate fi invins, pentru ca eu am reusit.
Primul indiciu pentru a intelege ce anume imi dezvolta cancerul de san l-am gasit cand sotul meu Peter, care este si el un om de stiinta, s-a intors de la munca din China. In acea perioada ma pregateam pentru o sesiune de chimioterapie.
Urmatoarele cuvinte rasunau ca un ecou in mintea mea: "De ce femeile din China nu au cancer de san?"
Am colaborat cu mai multi colegi din China la un studiu care facea legatura intre chimia solului si boli, si mi-am amintit unele statistici. Cacerul de san era aproape inexistent in toata tara. In China, doar o femeie din 10 000 moare de aceasta boala, comparativ cu una din 12 in Anglia, si mai grav, una din 10 in tarile occidentale.
Nu este vorba numai de faptul ca in China este mai raspandit mediu rural, cu mai putina poluare urbana. In Hong King, care este puternic urbanizat, rata de cancer de san este de 34 din 10 000 de femei, rata care este foarte mica in comparatie cu cea occidentala.
Mi s-a parut evident ca exista alti factori ai stilului de viata care influenteaza cancerul de san, independeti de poluare, urbanizare sau mediu.
Ulterior am descoperit ca oricare ar fi cauza diferentelor asa mari intre proportiile de cancer de san din orient si occident, aceasta cauza nu este genetica.
Cercetarile stiintifice au aratat ca atunci cand chinezii sau japonezii se muta in occident, pe parcursul unei generatii sau doua, ratele ce cancer de san se apropie de cele ale tarii gazda.
Acelasi lucru se intampla cand cei din orient adopta un stil de viata occidental in Hong Kong. De fapt, cancerul de san mai este numit in China si "boala femeilor bogate". Aceasta pentru ca in China numai cei instariti isi pot permite "mancare Hong Kong". Toate mancarurile occidentale, inclusiv totul de la inghetata si batoane de ciocolata la spaghete si branza feta, este denumit "mancare Hong Kong".
Bunul simt m-a facut sa gandesc ca ceea ce mi-a cauzat cancerul la san si numarul mare de cazuri din aceasta tara in general, are legatura cu stillul de viata al clasei de mijloc din occident.
Exista un aspect important si pentru barbati. In cercetarile mele am observat ca multe date despre cancerul de prostata duce la concluzii similare. Conform statisticilor de la Organizatia de Sanatate Mondiala (World Health Organizatio), numarul de barbati cu cancer de prostata in China este neglijabil, de numai 0,5 la 100 000. In Anglia si Scotia numarul este de 70 de ori mai mare. Ca si cancerul de san, este o boala a clasei de mijloc care ataca in principal categoriile de oameni care isi permit anumite mancaruri.
Imi amintesc ca l-am intrebat pe Peter dupa ce s-a intors din China ce anume este asa diferit in stilul de viata al chinezilor. La ei de ce nu fac femeile cancer de san?
Ne-am hotarat sa abordam problema logic. Am examinat date stiintifice care scoteau in evidenta grasimile din dieta. Cercetatorii au descoperit ca in anii '80, numai 14% din calorii in dieta chinezilor era din grasimi, comparativ cu 36% in occident.
Dar dieta pe care o urmez de ani de zile, cu mult inainte sa fac cancer de san, era foarte scazuta in grasimi si bogata in fibre. Mai mult, ca om de stiinta, stiam ca grasimile in dieta adultilor nu s-au dovedit a creste riscul de cancer de san.
Intr-o zi, dupa indelungi cercetari, am realizat ca in China nu se mananca lactate. Atunci mi-am amintit cati chinezi sufera de intoleranta la lactoza, mi-am amintit cum colegii chinezi cu care lucram spuneau mereu ca laptele este numai pentru bebelusi, si cum unul din cei mai apropiati prieteni (care este de origine chineza), refuza mereu politicos antreurile cu branza de la petreceri.
Nu cunosteam niciun chinez care continua sa traiasca dupa obiceiurile traditionale si care sa foloseasca lactate pentru a isi hrani copiii. Traditia lor era sa angajeze o femeie care sa alapteze copilul daca era nevoie, dar niciodata sa nu foloseasca lactate. Pentru chinezi preocuparea occidentului fata de lactate este ciudata.
Imi amintesc de cand am gazduit o conferinta la putin timp dupa incheierea revolutiei culturale a anilor '80. Am comandat o budinca cu inghetata, iar cand am precizat ca acel desert contine lapte, toti chinezii au refuzat politicos sa o manance si nu au putut fi convinsi sa se razgandeasca.
La vremea respectiva ne-am bucurat foarte mult de portiile ramase in plus!
Am descoperit ca laptele este una din cele mai raspandite cauze ale alergiilor alimentare.
Peste 70% din populatia lumii nu poate digera lactoza, fapt ce i-a determinat pe nutritionisti sa considere ca este o situatie normala a adultilor, si nu o deficienta anume. Poate ca natura incearca sa ne spuna ca anumite alimente nu trebuie consumate.
Inainte sa am cancer de san mancam foarte multe lactate, cum ar fi lapte, branza si iaurt. Le-am folosit ca sursa primara de proteine. Mai mancam si carne slaba de vita tocata, din cea mai ieftina, care acum realizez ca probabil era provenita de la vaci de lapte mature.
Pentru a putea face fata chimioterapiei pe care am facut-o cand a revenit cancerul a cincea oara, am consumat foarte multe iaurturi organice pentu flora intestinala. Recent am descoperit ca in trecut, in 1989 iaurtul a fost corelat cu cancerul ovarian. Doctorul Daniel Cramer de la Universitatea Harvard a facut un studiu pe sute de femei cu cancer ovarian pe care le-a pus sa noteze in detaliu ce mancau. Imi doresc sa fi stiu de aceste descoperiri de pe atunci.
Studiind impreuna cu Peter dieta chinezeasca, am hotarat sa renunt la toate lactatele. Am aruncat branza, unt, lapte, iaurt si orice alte lactate.
Este surprinzator cat de multe produse, inclusiv supele comercializate, biscuiti, prajituri, contin o forma de lactate. Chiar si multe margarine promovate ca fiind de soia, floarea soarelui sau ulei de masline, contin lactate. Avand acestea in vedere, am inceput sa citesc toate etichetele de pe mancaruri.
Pana in acest punct, am masurat in mod regular progresele ganglionului canceros. In ciuda comentariilor incurajatoare din partea doctorilor si asistentelor, observatiile proprii imi spuneau amarul adevar. Prima sesiune de chimioterapie nu a avut niciun efect. Ganglionul era de aceeasi dimensiune.
Dupa aceea am eliminat lactatele. In cateva zile ganglionul a inceput sa isi reduca dimensiunile. La doua saptamani dupa a doua sedinta de chimioterapie si la o saptamana dupa ce am renuntat la produsele lactate, ganglionul din gat a inceput sa imi provoace mancarimi. Apoi a inceput sa isi reduca dimensiunile. Linia graficului pe care il facusem pe baza masuratorilor incepuse sa se indrepte in jos pe masura ce tumoarea se micsora.
Foate important de retinut este ca graficul in loc sa aiba un declin exponential, dimensiunea tumorii a scazut liniar, indicand vindecare si nu suprimare (sau remisie) a tumorii.
Intr-o sambata, dupa sase saptamani de cand renuntasem la produsele lactate, am avut o sedinta de meditatie de o ora, dupa care am pipait sa verific ganglionul. Nu l-am putut gasi, desi aveam experienta in detectarea ganglionilor cancerosi (mi i-am detectat singura pe toti cinci). M-am dus la sotul meu si l-am rugat sa imi pipaie gatul si nici el nu a gasit ganglionul.
In urmatoarea zi de marti am fost la control. Dupa o examinare amanuntita, medicul nu a mai gasit tumoarea. Niciunul din doctori nu se astepta ca cineva cu tipul si stagiul de cancer pe care il aveam (care s-a raspandit in sistemul limfatic) sa supravietuiasca, cu atat mai putin sa se vindece.
Specialistul a fost foarte bucuros de rezultatele analizelor. Cand i-am spus initial ideile mele a fost sceptic. Acum foloseste harti pe care arata mortalitatea din cauza cancerului in China in prelegerile pe care le tine si recomanda o dieta fara lactate pacientilor cu cancer.
Am convingerea ca legatura dintre lactate si cancerul de san este similara cu legatura dintre fumat si cancer de plamani. Cred ca identificand aceasta legatura intre lactate si cancerul de san, iar apoi urmand o dieta pentru mentinerea sanatatii, m-am vindecat.
A fost greu pentru mine, cum probabil este si pentru altii, sa accept ca o substanta "naturala" precum laptele poate acea implicatii asa mari asupra sanatatii.
Bejegyzések
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése