ALOE
Aspecte generale
Constituientii plantei de aloe sunt derivati pornind de la frunza si mai precis de la cele trei sectiuni principale: cuticula externa, constituita din celule vegetale periciclice, xilema si floema, pe unde trece limfa si are loc procesul de fotosinteza, stratul mucilaginos si paranchimul intern, cu renumitul sau gel. Cantitatile relative de substanta care creeaza planta de aloe sunt destul de reduse si reprezinta de fapt, 3% din fractiunea solida totala. Acest lucru semnifica faptul ca planta de aloe este constituita practic 97% din apa. Aceasta apa, insa, nu e o substanta oarecare, ci aceea aleasa de planta pentru propria crestere si necesitate. Cine cunoaste principiile homeopatiei si teza "memoriei apei" poate intelege cat este de important rolul sau, in aparenta o simpla substanta, in sucul final produs. Multi cercetatori sustin ca asemenea efecte, sunt totusi produse principale ale actiunii sinergice a 80 de clase de compusi diversi si mai bine de 200 de molecule active din punct de vedere biologic.
Trebuie stiut ca multitudinea acestor principii e continuta in gel si ca glicozele antrachinonice si antracene, cum ar fi aloina, sunt continute sub protectia cuticulara si epiderrmica a frunzei, impreuna cu cristalele de oxilat de calciu. O inlaturare manuala a coajei frunzei de aloe le garanteaza prezenta, desi redusa, in sucul finit. De fapt, xilemele, usor vizibile in gel, contin circa 30-40 mg la un litru de suc.
Cand planta de aloe este aplicata pe o arsura, pe o rana sau pe o iritatie a pielii, o multitudine de substante se misca, in mod ordonat, niciodata la intamplare, intr-o unica si bine definita directie.
In continuare vom enumera proprietatile terapeutice ale plantei de aloe, in totalitatea partilor sale botanice.
1. Proprietati de anti-imbatranire a pielii si a organismului
Pretioasele oligoelemente prezente in sucul de aloe, manganul si seleniul constituie enzimele superoxido dismutaza si glutatione peroxidiaza, cunoscute ca puternici agenti antioxidanti si de anti-imbatranire celulara. De fapt, celulele sunt mai puternice in combaterea efectelor negative datorate oxigenului si amplului spectru de radiatiicarora le suntem supusi in fiecare zi. Aminoacid ne-esential, prolina, este constituent al colagenului, care asigura o perfecta tinuta si elasticitate a tesuturilor epidermice.
Alti constituenti activi, precum saponinele, favorizeaza o mai buna si mai rapida descuamare a pielii.
Un corect aport vitaminic si mineral, prezent in planta de aloe stimuleaza o mai buna irigare sanguina garantand asadar, o mai buna oxigenare si mai rapida expulzare a toxinelor. Astfel, pielea este curatata, hidratata si mai elastica, protejata impotriva radicalilor liberi, si a activitatii lor degenerative, producand un miraculos efect anti-imbatranire. Acest extraordinar efect poate fi apreciat fie prin utilizarea regulata de cosmetice sau geluri reparatoare pe baza de aloe, fie datorita administrarii zilnice de cel putin 50 ml suc proaspat.
Extras din "Marea carte despre aloe" - A. Bassetti, S. Sala
(va urma
Planta de aloe poseda o extraordinara putere antibiotica naturala. Aceasta munca dura si selectiva e realizata de diversi glicoxizi antrachinonici, cum ar fi aloina si acidul aloetic.
In realitate, sub supravegherea acemananului care pregateste tesuturile pentru primirea antrachinonilor, aloemodina si enzima bradichinaza isi pot desfasura activitatea lor antibiotica, bactericida si germicida datorita citotoxicitatii sale dupa protectia citoplasmei.
Sistemul imunitar este implicat intr-o reactie rapida impotriva atacurilor patogene externe, producand mai multi microfagi, interferoni si interleucine.
Activitatea antibiotica poate fi evidentiata datorita utilizarii de creme dezinfectante si antibiotice de uz topic, fie prin utilizarea regulata sau sporadica a sucului de baut impotriva infectiilor organismului nostru.
3. Proprietati antiinflamatorii
Aceasta actiune oferita de planta de aloe, reprezinta fara indoiala, proprietatea cea mai observata si documentata.
Gelul de aloe dezvolta o actiune calmanta si linistitoare asupra tesuturilor inflamate si dureroase, cu o intensitate egala celei a medicamentelor de sinteza pe baza de steroizi si cu avantajul de a nu produce efecte colaterale toxico-nocive.
Acelasi efect al gelului se observa atat pe parti inflamatorii acute cat si cronice.
Activitatile antiflogistice ale plantei de aloe se manifesta prin trei steroizi vegetali: lupeolul, beta sitosterolul si campesterolul.
Se consimte un efect inhibator al prostaglandinelor de tip 2, numite PG2, si sinteza colesterolului in limfocite, care de altfel combat agentul invadator, producand aspectul tipic ingrosat si tumefiat al unei inflamatii.
In schimb, acemananul dezvolta producerea de macrofagi prin capacitatea lor de absorbtie sau de inglobare a moleculelor sau organismelor, incompatibile cu corecta functionare metabolica, diminuand efectele evidente ale tumefierii.
Interventia este amplificata si de enzima auxiliara bradichinaza, care intra in formarea chininei, printre care bradichinina si interleucina, molecule produse de organism ca raspuns primar la o inflamare iminenta. Sucul de aloe utilizat in mod topic este un bun remediu antiinflamator si antidolorific.
Extras din "Marea carte despre aloe" - A. Bassetti, S. Sala
(va urma
8. Proprietati antivirale
Sucul de aloe contine substante cu o puternica actiune impotriva virusilor, agentilor infectiosi de forma sferica si poliedrica, care traiesc si se reproduc in interiorul celulelor vii. In mod special, acemananul are efecte antivirale si imunomodulante, care regleaza sistemul imunitar in baza exigentelor reale ale organismului.
Sistemul imunitar, spectrul aparator al organismului nostru, e predispus la combaterea atacului extern al agentilor patogeni, bacterii si virusi. Cand, din anumite motive, actiunea sa se reduce, corpul devine vulnerabil. In acest caz suntem usor predispusi la boala. Studii medicale recente demonstreaza ca un remediu al cresterii sistemului imunitar, apare tocmai de la unul din principiile active ale sucului de aloe, si anume acemananul.
Acest polizaharid poseda extraordinare proprietati de actiune in mod direct asupra celulelor predispuse activitatii imunologice ale organismului. Conform studiilor descoperitorului sau, Bill McAnalley, acemananul este o molecula care interctioneaza cu sistemele de aparare ale cobailor supusi unei administrari zilnice de carrisina.
Teoria cercetatorilor europeni, Hermans si Clumeck, este si aceasta mult mai interesanta. Acestia, de fapt, au realizat un studiu asupra interactiunii mucozaharidelor cu virusul HIV si au gasit rezultate surprinzatoare. Acemananul dezvolta o actiune directa asupra cresterii productiei de macrofagi, limfocitele T si celula beta din pancreas. Astfel, sunt limitate daunele provocate de folosirea de medicamente anti-retrovirale, cum este AZT-ul. Chiar si maduva spinarii, foarte delicata, supusa unor daune uneori ireparabile, prin folosirea unor medicamente puternice, precum AZT, isi trage beneficii din actiunea antivirala si protectoare a organelor, din partea acemananului.
In concluzie, acemananul este in stare sa creasca actiunea depurativa a sangelui, favorizand in acest fel o mai mare posibilitate din partea corpului de a combate boli si in gasirea cailor de vindecare.
Astazi, tot mai multi medici combina medicina normala cu alimentatia si cu integrarea de substante miraculoase. Pacientii bolnavi de SIDA, infectati cu HIV, pe langa medicina conventionala, utilizeaza in alimentatia lor si diversi nutrienti, precum planta de aloe. Remediile farmacologice cu integratori fitoterapeutici si un stil de viata mai ordonat duc la rezultate imediate si stabile in timp, ajungand astfel la un nou si mai amplu concept de sanatate.
Extras din "Marea carte despre aloe" - A. Bassetti, S. Sala
(va urma
Continuam seria prezentarilor proprietatilor terapeutice ale plantei de aloe:
9. Proprietati nutritive
Sunt diverse substante prezente in planta de aloe care pot furniza o ridicata valoare nutritiva. Sunt citate cele peste 10 minerale care dezvolta activitati dintre cele mai diverse in cadrul metabolismului celular generand rezultate care pornesc de la formarea oaselor datorita calciului, de la buna functionare a muschilor cardiaci datorita magneziului, de la interventia cromului in metabolismul glucozei, la puternicele efecte antioxidante ale cuprului.
Urmeaza actiunile profunde realizate de vitamine fie ele liposolubile A, C, E cat si hidrosolubile din grupul B. Fara acestea noi nu putem trai, simtim nevoia de a le introduce zilnic in dieta noastra. Acestea se intind de la metabolismul carbohidratilor la cel proteic si lipidic, la constituirea enzimelor antioxidante, de la participarea la fenomenele de multiplicare celulara, la constituirea celulelor propuse in apararea sistemului imunitar al organismului.
Continuam ampla descriere a substantelor cu o inalta valoare nutritionala, apropiindu-ne de aminoacizi, umili si versatili constituenti ai enzimelor, ai hormonilor, si ai tesuturilor noastre, in special cele musculare si epiteliale.
Urmeaza apoi o vasta cantitate de molecule precum zaharidele simple, care imbunatatesc absorbtia nutritiva si deci, sanatatea organismului nostru. Acemananul, mucopolizaharid in sir lung, reuseste sa reactioneze cu membranele celulare slabite de procese digestive si nutritive proaste, favorizand schimbul de substante toxice cu exteriorul si cel de substante nutritive cu interiorul.
Prin acest mare cocktail de substante garanteaza sucul de aloe corecta si echilibrata administrare a acestor nutrienti in mod comparabil cu cel al modernilor integratori multi-minerali, vitaminici si proteici.
10. Proprietati purificatoare
Actiunea purificatoare a sucului de aloe e dezvoltata de mai multe molecule. Acest lucru are loc datorita aloinei continute in planta, care produce efecte laxative si drenante.
Apar si saponinele, prezente in interiorul gelului, care desfasoara o actiune puternica de curatare si exfoliere, in special in reactii patologice ce privesc aparatul tegumentos.
Potasiul dezvolta un rol fundamental datorita caruia e posibila eliminarea reziduurilor derivate oxidarii care are loc in citoplasma.
Si in acest caz, zaharidul simplu, acemananul, dezvolta actiunea sa de intarire a peretilor celulari, pana cand toxinele create de metabolism si de reactiile secundare, datorate prezentei mancarii nedigerate, reusesc sa iasa din organismin mod corect.
Extras din "Marea carte despre aloe" - A. Bassetti, S. Sala
(va urma
Utilizarea plantei de aloe pentru stiinta medicala occidentala in prevenirea si tratamentul cancerului este si astazi la primele inceputuri. Acest lucru se datoreaza experimentelor care pana acum au fost facute doar pe animale si pe cobaii de laborator.
Trebuie precizat ca protocoalele medicale asupra evaluarii unui medicament sau principiu activ sunt foarte lungi si elaborate. Sunt necesari mai multi ani pentru a trece de la faza de verificare la cea in eprubeta, apoi pe animale si mai apoi la om. Dupa ce au fost trecute cu succes aceste doua faze, diversele ministere ale sanatatii mondiale pot concede autorizatii industriei farmaceutice de a produce medicamente si preparate, indreptate rezolutiei bolii aflate in studiu.
In interiorul acestor protocoale de cercetare noi traversam abia prima faza. Datele ce ne-au parvenit sunt mult mai incurajatoare, de fapt rezulta clar inhibarea masei canceroase prezente la animale, supuse terapiei cu aloe. Evaluarile comportamentului celular in eprubeta au dat rezultate clare. Experimente ce prevad utilizarea plantei de aloe sunt facute in toata lumea. Ganditi-va ca in Rusia, deja la inceputul secolului trecut bolnavii de cancer erau vindecati cu injectii subcutanate din extract de aloe. O mare importanta o avea alimentatia in perioada de convalescenta, care trebuia sa fie bogata in alimente proaspete precum verdeturile si fructele, ca ciresele, afinele, sfecla rosie.
Toate aceste operatiuni erau foarte importante pentu depurarea organismului si pentru a-l face mai activ fata de agentii patogeni. In Japonia, de la inceputul anilor '70, se afla in experimente un vaccin impotriva cancerului, cunoscut sub numele de Maruyama, care prevede, printre altele, utilizarea extractului sec de aloe; in acest fel s-au obtinut rezultate foarte satisfacatoare, in cazurile cele mai usoare de tratament ale acestei boli mortale.
Dincolo de rigidele protocoale stiintifice, suntem in prezenta unei cantitati de date si marturii nenumarate, relative utilizarii acestei plante. Ne referim la sute si sute de marturii ce ne provin de la Ierusalim, unde isi dezvolta activitatea Padre Zago, inventatorul formulei ce-i poarta numele. El prevede utilizarea unui amestec deosebit, constituit din frunze de aloe, miere, tuica sau brandy. Aceasta potiune indeplineste o adevarata miscare celulara, si deci provoaca o restabilire a functionalitatilor imunologice pierdute. In diverse interviuri date jurnalistilor din intreaga lume, Padre Zago isi afirma surprinderea la vederea primelor rezultate. De fapt, el nu a facut altceva decat sa-si indeplineasca functia de difuzor de rezonanta, comunicand persoanelor aflate in dificultate, aceasta reteta care parvine de la traditia populara braziliana.
Alte rezultate ne parvin din Marea Britanie, de la Londra, unde o persoana de varsta mijlocie, domnul Mistry, a fost diagnosticat cu o tumoare la plamani si i s-a dat ca termen doar sase luni de viata. O solutie prevazuta era cea a unei operatii, care ii garanta 50% din reusita. Acesta, simtindu-se condamnat la moarte, s-a gandit sa-si contacteze un mai vechi prieten, J. Winter, care anterior vindecase un cancer de creier, prin utilizarea plantei de aloe. Astfel, domnul Mistry a inceput o cura zilnica cu suc de aloe pe care il primise direct din SUA. Dupa un an tumoarea s-a limitat si conditiile sale clinice au inceput sa se imbunatateasca considerabil.
Din aceste scurte experiente, se observa ca planta de aloe e tot mai cunoscuta si raspandita. Important este ca tot mai multe persoane sunt constiente de reala putere benefica pe care o produce aceasta planta, in speranta ca si comunitatea stiintifica sa-si dea avizul asupra utilizarii acestei plante.
Extras din "Marea carte despre aloe" - A. Bassetti, S. Sala
(va urma
Majoritatea botanistilor au ajuns la un acord comun in ceea ce priveste originea plantei aloe vera, si anume climatul cald si secetos al Africii. Totusi, datorita faptului ca planta se poate adapta foarte usor, si pentru ca oamenii au fost atat de dornici sa o ia cu ei in calatoriile lor, in zilele noastre poate fi gasita in multe locuri cu clima calda.
Desi aloe vera este o planta tropicala, radacina ei poate supravietui si la temperaturi de inghet, atata timp cat radacina nu se distruge. Frunzele se pot distruge iar substantele nutritive se pot pierde la temperaturi in jur de 4-5 grade C. Dimpotriva, planta se dezvolta foarte bine la temperaturi de 40 grade C. Poate supravietui chiar la temperaturi mai mari si, chiar poate depasi perioade de seceta severa. Insa poate supravietui si in jungla umeda, atata timp cat radacina nu sta in apa sau umezeala.
In prezent, aloe vera nu are o recunoastere oficiala in comunitatea medicala. In ciuda unei lipse de promovare oficiala, este una dintre cele mai raspandite plante pentru tratarea arsurilor si contuziilor. In plus, aceasta este larg folosita ca ingredient principal al produselor cosmetice dar si ca bautura sanatoasa. Chiar daca nu a castigat inca increderea deplina a lumii medicale, studii amanuntite se realizeaza in mod continuu. Aceste studii sunt mult mai serioase decat isi inchipuie multi, avand multe implicatii. De exepmplu sunt cercetari orientate spre folosirea acestei plante in tratamentul cancerului sau a SIDA.
Din ce in ce mai mult aloe vera atrage atentia ca fiind un agent puternic de vindecare.
Exista o tendinta universala ca tot ceea ce este vechi devine iar nou. Aloe vera nu face exceptie. Proprietatile sale terapeutice au fost inregistrate de multe civilizatii importante, precum Persia si Egiptul in Orientul Mijlociu, pana la Grecia si Italia in Europa, ori India sau Africa. Aceasta planta este larg cunoscuta in Asia si Pacific, si este intalnita in folclorul japonez, filipinez si hawaiian. Spaniolii foloseau aloe vera si au adus-o si in noile lor colonii din America de Sud si Caraibe. Printre cei care au remarcat proprietatile curative ale plantei se numara mari nume in istoria medicinei. Unul dintre primii sustinatori a fost medicul grec Dioscorides. In fiecare epoca, de-a lungul fiecarui continent, in fiecare cultura, aloe vera a atras atentia celor mai luminate minti.
Cea mai veche carte despre medicina naturista (singura cunoscuta din acel timp) a fost Rig Veda, redactata in India undeva intre anii 4500 si 1600 i.H. Desi aduna o lista de sute de plante considerate folositoare in medicina si este, in acelasi timp punctul de plecare in considerarea medicinei naturiste, nu mentioneaza in mod specific aloe vera. Multi cred ca placa de lut Sumeriana gasita in orasul Nippur, scrisa in jurul anului 2200 i.H. a fost primul document care include aloe vera printre plantele cu mare putere de vindecare. Prima relatare detaliata despre valoarea ei medicinala este, probabil, cea gasita in Papirusul Ebers, un document egiptean scris in jurul anului 1550 i.H. Acest document prezinta 12 formule in care se amesteca aloe vera cu alte substante pentru tratarea de afectiuni atat interne cat si externe. Prima piatra de hotar in intelegerea de catre occidentali a plantelor medicinale este lucrarea lui Hippocrates (460-375 d.H.), considerat parintele medicinei moderne. Lucrarea sa "Material Medica" nu atrage atentia in mod direct asupra acestei plante, dar in aceeasi perioada folosirea ei era larg raspandita, dupa cum precizeaza Copra in lucrarea sa "Medicamentele ingenioase ale Indiei". acesta precizeaza ca "folosirea gelului uscat extras din aloe pentru aplicari externe pe locurile inflamate si dureroase, dar si intern pentru efectul sau purgativ, este mult prea cunoscuta in India ca sa necesite mentiuni speciale."
In farmacologia greceasca aceasta planta a fost mentionata de Celsius (25-50 d.H.), dar comentariile sale erau limitate la efectul de purgativ. Primul reper occidental al intelegerii proprietatilor terapeutice este botanistul grec Dioscorides (41-68 d.H.). Acest reprezentant de seama al farmacologiei romane si-a dezvoltat cunostintele si aptitudinile in timpul calatoriilor sale alaturi de armata imperiala. Dioscorides a facut prima descriere detaliata a efectelor acestei plante: are puterea sa inlature insomnia, ajuta la curatirea stomacului, seva de aloe trateaza furunculii si linisteste persoanele care sufera de hemoroizi, are efecte deosebite in tratarea contuziilor si juliturilor, este eficienta pentru amigdalele inflamate, gingii si in general orice inflamatie bucala, si de asemenea are efecte benefice ca medicament ocular. Dioscorides a observat, de asemenea, ca daca este stoarsa seva proaspata peste rani, sangerarea este oprita mai repede.
Aloe vera - cronologie
2200 i.H. - placa de lut Sumeriana gasita in orasul Nippur. Mentioneaza folosirea frunzelor de aloe pentru efectul lor purgativ.
1550 i.H. - Papirusul egiptean Ebers. Descrie 12 formule medicale in care aloe vera este amestecata cu alte plante si care sunt folosite atat intern cat si extern.
400 i.H. - Planta, dar si produse din aloe vera erau exportate in Asia. Frunze de aloe, sau seva fiarta erau tranzactionate de arabi pentru nevoi casnice prin vestul Asiei. Planta crestea si era folosita in India (iar practica aceasta continua si in zilele noastre) ca planta medicinala.
50 i.H. - Medicul grec Celsius consemneaza aceasta planta, insa doar pentru calitatile sale laxative. Este momentul cand aloe vera patrunde si in medicina occidentala.
40 - 68 d.H. - "Tratatul botanic grecesc" al lui Dioscorides. Prima descriere detaliata a plantei aloe vera. Acesta observa ca seva obtinuta prin strivirea frunzei are un efect curativ. De asemenea, observa ca aloe vera, cu cat este mai amara, cu atat are un efect mai puternic.
23 - 79 d.H. - Pilny cel Mare, un medic roman, repeta in insemnarile sale descoperirile lui Dioscorides. Mai adauga ca sucul controleaza transpiratia iar radacina fiarta vindeca ranile leprosilor.
200 d.H. - Aloe vera a devenit o parte importanta a medicinei romane. Folosita de medici precum Galen, Antyllus, Aretaces si multi alti medici din sudul Europei. Utilizarile sunt aceleasi descrise de Dioscorides si Pliny.
700 - 800 d.H. - Scrierea lui Dioscorides ajunge si in China. Tot acum este mentionata si prima utilizare a plantei in China. Chinezii se refera la aceasta planta cu denumirea Lu-hui, care inseamna "depunere neagra" sau Hsiang-tqan referindu-se la gustul sau amar. Chinezii mai descopera ca are efecte pozitive in sinuzita si o mai folosesc ca tratament pentru febra si convulsii la copii.
900 d.H. - AL-Kindi, filozof, inginer si medic arab, noteaza ca aloe vera reprezinta un tratament eficient pentru durerile datorate inflamatiilor, pentru ulceratiile oculare, melancolie si realizeaza o detoxifiere a intregului organism.
1000 - 1300 d.H. - Seva uscata, dar si planta in stare naturala devin un leac foarte folosit in intreaga Europa.
1300 - 1500 d.H. - Aloe vera prelucrata (seva uscata) este introdusa in medicina engleza. Este folosit de-a lungul tuturor insulelor britanice ca purgativ si ca tratament pentru rani si boli ale pielii. Aceasta planta este importata din Africa.
1500 - 1600 d.H. - Planta este adusa in lumea noua de conchistadorii spanioli si de misionari. Este plantata imprejurul misiunilor catolice si larg folosita atat de misionari cat si de populatia nativa ca leac universal in Insulele Caraibe si in America Centrala si America de Sud.
1600 - 1700 d. H. - Planta este cultivata in scop comercial in Caraibe de spanioli, in mod special in insula Barbados, si de olandezi in special in insula Curacao. Seva este fiarta pana devine o masa negricioasa si este exportata mai ales in Europa.
1700 - 1900 d.H. - Este inregistrata prima data denumirea stiintifica a plantei data de Carl von Line in 1720: Aloe Vera Linne, denumire care in zilele noastre este Aloe Barbadensis Miller. Tot in aceasta perioada sunt datate sute de pagini scrise de medici si laici din intreaga lume care descriu utilizarile medicale ale plantei. Aloe vera este recunoscuta oficial de Farrmacopeea din Statele Unite ca purgativ si protector al pielii.
1900 d. H. - Planta este cultivata in toate tinuturile cu clima blanda din intreaga lume pentru proprietatile ei medicale. In Florida, in 1912 este infiintata prima ferma unde se cultiva aloe vera.
1934 d.H. - Prima lucrare medicala moderna publicata de C. E. Collins in Statele Unite. Lucrarea descrie utilizarea de aloe vera pentru tratarea dermatitelor provocate de radiatiile solare. Tot in aceasta perioada se folosesc unguentele si gelurile pe baza de aloe.
1936 - 1939 d.H. - Foarte multi medici din Statele Unite folosesc frunzele de aloe vera cu rezultate uimitoare in arsuri, ulcere sau dermatite.
1940 - 1941 d.H. - Medicii T. Rowe, B.K. Lovell, si Lloyd M. Parks au observat ca aloe vera vindeca arsurile mai repede decat orice alt tratament cunoscut.
1945 d.H. - In Rusia, medicul V. P. Filatov a observat ca sucul de aloe fiert este un tratamet foarte eficient pentru bolile de piele cauzate de paraziti, iar sucul de aloe baut este un tratament eficient in bolile pulmonare.
1947 d.H. - T. C. Barnes, membru al Colegiului Medical Hahneunan din Philadelphia, a descoperit faprul ca aloe vera vindeca afectiunile cutanate cu cel putin o treime mai repede decat orice alt tratament.
1950 d.H. - Medicul R.Y. Gottschall a descoperit ca seva de aloe fiarta distruge bacilul care provoaca tuberculoza.
1953 d.H. - C.C. Lushbaugh, si D.B. Hale, au efectuat un studiu din care reiese ca aloe vera trateaza ulcerul cu cel putin 15% mai repede decat orice alt tratament cunoscut.
1956 - 1957 d.H. - N. Nordvinov si B. Rostotsky (Rusia) au realizat un studiu cu privire la eficienta tratamentului cu aloe vera asupra afectiunilor dermice. Rezultatele obtinute au fost uluitoare timpul de vindecare al arsurilor de gradul II si III s-a redus de la 30-45 de zile la 15-16 zile. De asemenea, s-au obtinut rezultate surprinzatoare si in tratamentul altor afectiuni dermice precum: degeraturi, taieturi, pustule, eczeme, iritatii, psoriazis, neurodermita chiar si cancer.
1959 d.H. - E.P. Pendergrass, in urma cercetarilor sale a observat ca aloe vera favorizeaza regenerarea culorii naturale a pielii, fara a produce toxicitate, aceasta datorita puterii de regenerare a celulelor epiteliale.
1963 d.H. - Julian J. Blitz, James W. Smith, si Jack R. Gerard, folosesc o emulsie de aloe vera (seva de aloe amestecata cu ulei mineral) pentru tratarea a 18 pacienti cu ulcer gastric. Toti acesti pacienti fusesera tratatati timp de o perioada indelungata cu tratament conventional, cu rezultate minime sau chiar fara rezultat. Fiecarui pacient a inceput sa i se administreze o doza zilnica de emulsie de aloe vera. Rezultatul experimentului a fost surprinzator 17 din cei 18 pacienti s-au recuperat complet (cel de-al 18-lea pacient s-a retras din program dupa prima doza administrata).
1969 d.H. - In urma unui studiu efectuat medicul Eugene Zimmerman, la Colegiul de Stomatologie Baylor, s-a ajuns la concluzia ca aloe vera este un antiinflamator foarte puternic care distruge un spectru larg de microorganisme ce produc diferite afectiuni bucale.
1973 d.H. - Un grup de cercetatori din Cairo (Egipt) au folosit aloe vera pentru tratarea seboreei, acneei, ulceratii dermice cronice si pierderea de par si au avut rezultate uimitoare.
1978 d.H. - Dr. G.R. Waller de la Oklahoma State University, a facut un studiu din care a rezultat ca aloe vera contine un spectru larg de amino acizi, monozaharuri libere si toate zahariurile eliberate in urma hidrolizei, steroli (in principal B-sitosterol) si lupeol. B-sitosterolul este un antiinflamator puternic si un anticolesterolemic. Lupeolul este un tranchilizant puternic si un puternic antiseptic. Aceste ingrediente active au fost gasite in uleiul de aloe.
1980 d.H. - Medicul John Heggars de la Centrul de Arsuri din Chicago, a demonstrat capacitatea compusilor din aloe vera sa vindece arsuri de gradul III, si degeraturi pana la de 6 ori mai rapid decat tratamentele obisnuite. Dr. Heggars a ajuns la concluzia ca efectele benefice sunt date de compusii de tip steroidal si de acidul salicilic. De asemenea, a observat ca in urma tratamentului cu aloe, nu raman cicatrici, se reface culoarea naturala apielii, si chiar regenereaza foliculii de par, permitand cresterea din nou a parului in zonele care au suferit arsuri.
1985 d.H. - Dr. Jeffrey Bland de la Institutul Linus Pauling a observat in urma unor studii facute ca sucul de aloe vera ajuta la imbunatatirea digestiei proteinelor, normalizeaza tranzitul intestinal, echilibreaza nivelul bacteriilor digestive, ajuta in caz de indigestie, colici digestive, aciditate gastrica.
1987 d.H. - Dr. Rosalie Burns este preocupata cu un studiu asupra virusului care provoaca herpesul. Observa ca seva de aloe este foarte eficienta in vindecarea pustulelor, reducand in acelasi timp si durerea. In acelasi an, Dr. H. Reg McDaniel (Dallas) descopera in urma cercetarilor facute ca aloe vera stopeaza dezvoltarea SIDA. De asemenea distruge virusi care cauzeaza gripa, pojar, varsat de vant si alte infectii virale.
1988 d.H. - Dr. Terry Pulse (Dallas) realizeaza un studiu pe pacienti care sufera de SIDA administrandu-le zilnic 20 ml de suc de aloe. La 81% dintre pacienti simptomele au disparut aproape complet si, mai mult, nici nu au revenit ulterior.
1989 d.H. - Cercetatori din Okinawa, Japonia, au publicat un studiu in Jurnalul Japonez al Cercetarii Cancerului, in care arata ca aloe vera contine cel putin trei agenti antitumorali: emodin, mannose si lecitina. Rezultatul studiului a fost ca aloe vera tine sub control cancerul pulmonar si ca este un tratament eficient pentru leucemie si sarcom si ca previne formarea de tumori.
1990 d.H. - Un grup de medici din Philadelphia au prezentat o lucrare la Brussele, in aprilie 1990. Studiul arata cum aloe vera, sau substante extrase din aloe reprezinta un tratament eficient impotriva virusului HIV. In cazul pacientilor depistati pozitivi, sau a pacientilor care sufereau de SIDA, administrarea zilnica de aloe vera (sau extracte) actioneaza ca o imunizare impotriva infectiei HIV. La majoritatea pacientilor, aloe vera a avut urmatoarele efecte:
- a oprit celulele infectate sa reproduca virusul;
- fie a distrus virusul din sange, fie a stimulat sistemul imunitar sa distruga virusul, sau chiar ambele variante;
- a ajutat stoparea bolii SIDA la pacientii depistati cu HIV pozitiv si a stopat boala in cazul celor care au ajuns la faza SIDA;
- unii pacienti au devenit seronegativi (virusul sau anticorpii virusului nu s-au mai gasit in sange).
1994 d.H. - Administratia pentru Alimentatie si Medicamente din Statele Unite a aprobat testarea pe pacienti a tratamentului cu aloe vera impotriva virusului HIV.
In prezent
Nu exista poceduri de testare care sa identifice cantitatea exacta de aloe care exista intr-o bautura sau intr-un produs cosmetic, cu atat mai putin concentratia. De aceea nici o instituite publica nu poate stopa comercializarea produselor neeficiente care sunt dezvoltate pe baza de aloe.Testele chimice au aratat ca substantele active se afla in partea verde a frunzei si in seva galbuie, nicidecum in partea de mijloc a frunzei (partea incolora si insipida gelatinoasa). Majoritatea expertilor au ajuns la concluzia ca trebuie folosita intreaga frunza pentru a beneficia de efectele curative ale acestei plante.
De ce functioneaza tratamentul cu aloe?
Deoarece aloe vera contine 6 agenti antiseptici care distrug sau tin sub control bacterii, ciuperci si virusi, iar continutul de lupeol si acid salicilic explica de ce planta este un bun tranchilizant.
Deoarece aloe vera contine cel putin trei acizi grasi antiinflamatori a caror prezenta explica eficienta ridicata in tratarea arsurilor, taieturilor, juliturilor, reactiilor alergice, artritei reumatoide, ulcerului si a indigestiilor. De asemenea B-sisterolul ajuta la scaderea nivelului colesterolului "nociv".
Deoarece aloe vera contine 23 de polipeptide (stimulatori ai imunitatii), si acest lucru explica de ce sucul de aloe tine sub control un sepctru larg de boli care afecteaza sistemul imunitar, inclusiv virusul HIV. Iar polipeptidele in combinatie cu agentii antitumorali explica eficienta tratamentului cu aloe in cazul cancerului.
In concluzie, tratamentul cu aloe vera functioneaza datorita relatiei sinergice dintre elementele continute.
Proprietatile curative ale plantei aloe vera sunt inregistrate de mii de ani de multe civilizatii stravechi printre care Egiptul, Persia, Grecia, India si Africa. Desi astazi se gaseste in intreaga lume ca o planta comuna de ghiveci, aloe vera este, fara nici o indoiala, una dintre cele mai acceptate plante medicinale din istorie si totusi cea mai neinteleasa.
Dovezi istorice arata ca aloe vera este originara din tinuturile calde si uscate ale Africii, desi astazi planta se gaseste in intreaga lume. Din Europa, spaniolii au dus planta de aloe in tinuturile nou cucerite, America de Sud si Caraibe. Misionarii spanioli din vest intotdeauna plantau aloe vera pe langa asezarile lor si o luau cu ei in calatorii pentru pentru ajutorarea bolnavilor. Astazi, aloe vera este folosita in intreaga lume, atat intern, ca bautura, cat si in cosmetica sau in compozitia unguentelor.
Desi comunitatea moderna medicala a abordat o pozitie limitata in ceea ce priveste calitatile terapeutice ale acestei plante, s-au realizat numeroase studii stiintifice in intreaga lume de catre specialisti de renume care au dezvaluit proprietati curative universale atat pentru oameni cat si pentru animale.
Folosirea de aloe vera este cel mai important pas inainte in ceea ce priveste tratamentul bolilor in istoria umanitatii. In ultimele studii clinice ale utilizarilor interne si externe ale frunzelor de aloe vera, s-a demonstrat eficienta acesteia in tratamentul unor probleme dintre cele mai diverse, de la acnee la raceli, infectii, hipertensiune, artrita si chiar cancer.
Oricine ar spune ca nu se poate ca o singura planta sa poata avea efecte pozitive asupra atator boli, si daca da, ar fi un adevarat miracol. Desi farmacologia nu a primit cu bratele deschise aloe vera, aceasta este hipoalergenica si nu are efecte secundare chiar administrata in doze mari.
Administrata intern, aloe vera face ca oamenii sa se simta bine. A te simti bine nu inseamna bine si din punct de vedere stiintific, insa aceasta stare de bine se refera la capacitatea plantei de detoxifiere a organismului.
Mucopolizaharidele care se gasesc in frunza de aloe joaca un rol important in organismul uman. Acestea sunt pentru organism precum caramizile pentru o casa. Mucopolizaharidele joaca un rol crucial in realizarea principalelor functii ale organismului:
- formeaza o ruta de-a lungul colonului care impiedica toxinele sa se intoarca in organism;
- furnizeaza o bariera naturala organismului prin care se poate apara impotriva virusilor;
- ajuta la lubrifierea incheieturilor;
- imbunatateste capacitatea de circulatie a fluidelor in corp;
- permit transferul de gaze in plamani;
- faciliteaza absortia de apa, electroliti si factori nutritivi.
Organismul uman inceteaza sa le mai produca in timpul pubertatii. Dupa aceasta varsta sunt necesare sursele externe iar una din cele mai bogate surse este reprezentata de aloe vera.
Ce o face atat de speciala?
Proprietatile sale vindecatoare deosebite, se datoreaza compusilor chimici prezenti in planta printre care: apa, 20 minerale, 12 vitamine, 18 aminoacizi, 200 fitonutrienti activi dintre care: enzime, triterpene, gliconutrienti si glucoproteine, polizaharide: acemann, manoza 6 fosfat polimanan, glicozide fenolice: dihidrocumarine. Insa actiunea sa cicatrizanta de exceptie se datoreaza compusului numit aloina, prezent in sucul proaspat al frunzelor. Acest compus se oxideaza si isi pierde proprietatile in maxim 2 ore de la recoltare, ceea ce face foarte dificila utilizarea plantei pentru calitatile ei cicatrizante, in afara acestui interval.
Care sunt proprietatile sale?
- are efect puternic cicatrizant in caz de arsuri sa raniri
- este un bun imunostimulent si are efecte antitumorale
- scade colesterolul in exces
- protejeaza corpul impotriva stresului oxidativ (antioxidant)
- previne litiaza renala, in special cea oxalica
- alcalinizeaza organismul, ajutand la reechilibrarea balantei acido-bazice in organism
- reduce tensiunea arteriala
- are efecte antiinflamatorii dovedite stiintific
- stabilizeaza nivelul glucidelor din sange
- efect laxativ si in doze mari chiar purgativ
- protejeaza organismul impotriva radiatiilor nocive.
Cand se utilizeaza?
Aloe vera se utilizeaza in caz de: arsuri si rani la nivelul pielii, ulcer gastric si duodenal, constipatie, hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala, afectiuni hepatice si biliare, diabet, litiaza renala, artrita, boala Chron, alergii, afectiuni virale, boli carentiale, anemie, hipercolesterolemie. In cazul arsurilor solare, folosirea sucului proaspat din frunzele plantei, are efecte racoritoare si cicatrizante foarte bune. Folosit in caz de constipatie, in doze mici este laxativ, in doze mari poate avea efecte purgative. Este un bun depurativ, fiind folosit in cadrul curelor de detoxifiere.
Cum o utilizam?
Este necesar consultul medicului fitoterapeut, in cazul folosirii in scop terapeutic, pentru evitarea eventualelor efecte secundare neplacute.
1. Sucul proaspat din planta are cele mai puternice actiuni terapeutice in special cicatrizante, fiind folosit la indicatia medicului fitoterapeut in caz de arsuri la nivelul pielii.
2. Gelul de aloe stabilizat, consumat cate 20 - 50 ml zi, in functie de afectiune, este deseori recomandat.
3. In combinatie cu propolis si miere de albine, isi sporeste calitatile imunostimulente si regenerante.
4. Pulbere de aloe in capsule, 4 - 6 g pe zi.
Contraindicatii
Planta nu are contraindicatii majore, insa datorita efectului laxativ sau purgativ, este recomandat sa nu fie consumata pe timpul sarcinii, la femei.
sursa: www.terapieholistica.ro
- Aloe vera - o intreaga farmacie intr-o singura planta
- Aloe - farmacologie
- Aloe - proprietati antibiotice si antiinflamatorii
- Aloe - proprietati antimicotice si antioxidante
- Aloe - proprietati antiseptice si antitumorale
- Aloe - proprietati antivirale
- Aloe si cancerul
- Aloe - proprietati nutritive si purificatoare
- Arsurile solare calmate cu aloe vera
- Aloe vera - un tratament aproape panaceu
Aloe - farmacologie
Data aparitiei: 29.05.2006
Aspecte generaleConstituientii plantei de aloe sunt derivati pornind de la frunza si mai precis de la cele trei sectiuni principale: cuticula externa, constituita din celule vegetale periciclice, xilema si floema, pe unde trece limfa si are loc procesul de fotosinteza, stratul mucilaginos si paranchimul intern, cu renumitul sau gel. Cantitatile relative de substanta care creeaza planta de aloe sunt destul de reduse si reprezinta de fapt, 3% din fractiunea solida totala. Acest lucru semnifica faptul ca planta de aloe este constituita practic 97% din apa. Aceasta apa, insa, nu e o substanta oarecare, ci aceea aleasa de planta pentru propria crestere si necesitate. Cine cunoaste principiile homeopatiei si teza "memoriei apei" poate intelege cat este de important rolul sau, in aparenta o simpla substanta, in sucul final produs. Multi cercetatori sustin ca asemenea efecte, sunt totusi produse principale ale actiunii sinergice a 80 de clase de compusi diversi si mai bine de 200 de molecule active din punct de vedere biologic.
Trebuie stiut ca multitudinea acestor principii e continuta in gel si ca glicozele antrachinonice si antracene, cum ar fi aloina, sunt continute sub protectia cuticulara si epiderrmica a frunzei, impreuna cu cristalele de oxilat de calciu. O inlaturare manuala a coajei frunzei de aloe le garanteaza prezenta, desi redusa, in sucul finit. De fapt, xilemele, usor vizibile in gel, contin circa 30-40 mg la un litru de suc.
Cand planta de aloe este aplicata pe o arsura, pe o rana sau pe o iritatie a pielii, o multitudine de substante se misca, in mod ordonat, niciodata la intamplare, intr-o unica si bine definita directie.
In continuare vom enumera proprietatile terapeutice ale plantei de aloe, in totalitatea partilor sale botanice.
1. Proprietati de anti-imbatranire a pielii si a organismului
Pretioasele oligoelemente prezente in sucul de aloe, manganul si seleniul constituie enzimele superoxido dismutaza si glutatione peroxidiaza, cunoscute ca puternici agenti antioxidanti si de anti-imbatranire celulara. De fapt, celulele sunt mai puternice in combaterea efectelor negative datorate oxigenului si amplului spectru de radiatiicarora le suntem supusi in fiecare zi. Aminoacid ne-esential, prolina, este constituent al colagenului, care asigura o perfecta tinuta si elasticitate a tesuturilor epidermice.
Alti constituenti activi, precum saponinele, favorizeaza o mai buna si mai rapida descuamare a pielii.
Un corect aport vitaminic si mineral, prezent in planta de aloe stimuleaza o mai buna irigare sanguina garantand asadar, o mai buna oxigenare si mai rapida expulzare a toxinelor. Astfel, pielea este curatata, hidratata si mai elastica, protejata impotriva radicalilor liberi, si a activitatii lor degenerative, producand un miraculos efect anti-imbatranire. Acest extraordinar efect poate fi apreciat fie prin utilizarea regulata de cosmetice sau geluri reparatoare pe baza de aloe, fie datorita administrarii zilnice de cel putin 50 ml suc proaspat.
Extras din "Marea carte despre aloe" - A. Bassetti, S. Sala
(va urma
Aloe - proprietati antibiotice si antiinflamatorii
Data aparitiei: 31.05.2006
2. Proprietati antibioticePlanta de aloe poseda o extraordinara putere antibiotica naturala. Aceasta munca dura si selectiva e realizata de diversi glicoxizi antrachinonici, cum ar fi aloina si acidul aloetic.
In realitate, sub supravegherea acemananului care pregateste tesuturile pentru primirea antrachinonilor, aloemodina si enzima bradichinaza isi pot desfasura activitatea lor antibiotica, bactericida si germicida datorita citotoxicitatii sale dupa protectia citoplasmei.
Sistemul imunitar este implicat intr-o reactie rapida impotriva atacurilor patogene externe, producand mai multi microfagi, interferoni si interleucine.
Activitatea antibiotica poate fi evidentiata datorita utilizarii de creme dezinfectante si antibiotice de uz topic, fie prin utilizarea regulata sau sporadica a sucului de baut impotriva infectiilor organismului nostru.
3. Proprietati antiinflamatorii
Aceasta actiune oferita de planta de aloe, reprezinta fara indoiala, proprietatea cea mai observata si documentata.
Gelul de aloe dezvolta o actiune calmanta si linistitoare asupra tesuturilor inflamate si dureroase, cu o intensitate egala celei a medicamentelor de sinteza pe baza de steroizi si cu avantajul de a nu produce efecte colaterale toxico-nocive.
Acelasi efect al gelului se observa atat pe parti inflamatorii acute cat si cronice.
Activitatile antiflogistice ale plantei de aloe se manifesta prin trei steroizi vegetali: lupeolul, beta sitosterolul si campesterolul.
Se consimte un efect inhibator al prostaglandinelor de tip 2, numite PG2, si sinteza colesterolului in limfocite, care de altfel combat agentul invadator, producand aspectul tipic ingrosat si tumefiat al unei inflamatii.
In schimb, acemananul dezvolta producerea de macrofagi prin capacitatea lor de absorbtie sau de inglobare a moleculelor sau organismelor, incompatibile cu corecta functionare metabolica, diminuand efectele evidente ale tumefierii.
Interventia este amplificata si de enzima auxiliara bradichinaza, care intra in formarea chininei, printre care bradichinina si interleucina, molecule produse de organism ca raspuns primar la o inflamare iminenta. Sucul de aloe utilizat in mod topic este un bun remediu antiinflamator si antidolorific.
Extras din "Marea carte despre aloe" - A. Bassetti, S. Sala
(va urma
Aloe - proprietati antimicotice si antioxidante
Data aparitiei: 05.06.2006
Continuam seria prezentarilor proprietatilor terapeutice ale plantei de aloe:
4. Proprietati antimicotice
Aceasta proprietate este dezvoltata de doi acizi organici continuti in sucul de aloe: acidul cinamic si cel crizofanic.
Primul isi produce opera germicida actionand impotriva ciupercilor, care intra in organismul nostru, atacandu-le. Acest lucru se datoreaza citotoxicitatii sale care se exprima in mod coordonat, dupa protectia citoplasmei, impotriva atacurilor patogene externe producand mai multi macrofagi si intarind peretii celulari.
Acidul crizofanic, este un bun fungicid, depurativ, laxativ, diuretic si stimulator al secretiei biliare. Acest lucru se datoreaza structurii sale moleculare, in care e prezent un radical antrachinon. Are loc o curatire neta a reziduurilor toxice produse de ciuperci. Acidul crizofanic, prezent in planta de aloe, dezvolta o functie fungicida, mai ales la nivel intestinal.
In cazul Candidei Albicans din tractul intestinal, se recomanda asocierea actiunii plantei de aloe cu un ulei esential de arbore de ceai.
5. Proprietati antioxidante
Sunt multe substantele din interiorul sucului de aloe, care au efecte antioxidante si combat radicalii liberi si, in special, oxigenul monovalent, produs de reactii secundare, responsabil de distrugerea tesuturilor intracelulare si de producerea activitatii precanceroase. Aceste substante sunt mineralele, manganul si curpul, vitaminele B2, B6, C si E si aminoacidul cisteina.
Manganul este un element dotat cu o ridicata putere antioxidanta, ce incetineste procesul de imbatranire, facand celulele mai puternice, in combaterea afectelor negative cauzate de oxigen si spectrului de radiatii carora suntem supusi zilnic. Constituie parte din enzima superoxid dismutaza, aliat al radicalilor liberi din pancreas, ficat si rinichi.
Cuprul este un oligoelement, esential pentru starea de sanatate a omului. Si acest antioxidant, limiteaza daunele radicalilor liberi, in special prin proteina ceruloplasmina, care oxideaza forma redusa a fierului responsabil de formare radicalilor.
Cuprul prin enzima superoxid dismutaza, a carui parte constituenta este, previne actiunea actiunea acizilor grasi polisaturati mentinand puternice membranele celulare. In acest fel se explica si proprietatile anticancerigene.
Vitamina B2 participa in mod activ la complexele procese metabolice celulare. Riboflavina limiteaza si inhiba toxinele produse de respiratia celulara, proces metabolic natural, foarte oxidant.
Vitamina B6 face parte din metabolismul unui aminoacid important esential, triptofanul, implicat in sinteza proteinelor cu mare putere antioxidanta.
Vitamina C este un puternic antioxidant, intrucat limiteaza daunele provocate de oxidarea radicalilor liberi, cauzate de globulele albe. Asa cum se stie, globulele albe sunt responsabile de apararea noastra imunitara; prin aceasta, starea de boala este depasita cu o mai mare usurinta.
Vitamina E intervine in procesele de productie energetica celulara, fiind foarte importanta pentru sanatatea noastra, mai ales in cadrul bolilor nervoase si de sistem imunitar.
Si cisteina participa la echipa antioxidanta a plantei de aloe. De fapt, acest aminoacid ne-esential, este garantul sanatatii si longevitatii noastre, intrucat face inactivi radicalii liberi prin grupul functional sulfurat, optim antioxidant si deci protector si fortifiant al membranelor celulare de atacurile externe. Sa demonstrat prin studii recente ca cisteina impreuna cu vitaminele din grupul B se pot lega moleculelor toxice formate din procese patologice, pentru a constitui compusi inofensivi si inerti.
In urma acestei liste de substante capabile sa combata efectele negative ale radicalilor liberi, produsi de radiatii, fum si agenti toxici, se intelege importanta administrarii a 100 ml de suc de aloe in dieta noastra zilnica.
Extras din "Marea carte despre aloe" - A. Bassetti, S. Sala
(va urma
4. Proprietati antimicotice
Aceasta proprietate este dezvoltata de doi acizi organici continuti in sucul de aloe: acidul cinamic si cel crizofanic.
Primul isi produce opera germicida actionand impotriva ciupercilor, care intra in organismul nostru, atacandu-le. Acest lucru se datoreaza citotoxicitatii sale care se exprima in mod coordonat, dupa protectia citoplasmei, impotriva atacurilor patogene externe producand mai multi macrofagi si intarind peretii celulari.
Acidul crizofanic, este un bun fungicid, depurativ, laxativ, diuretic si stimulator al secretiei biliare. Acest lucru se datoreaza structurii sale moleculare, in care e prezent un radical antrachinon. Are loc o curatire neta a reziduurilor toxice produse de ciuperci. Acidul crizofanic, prezent in planta de aloe, dezvolta o functie fungicida, mai ales la nivel intestinal.
In cazul Candidei Albicans din tractul intestinal, se recomanda asocierea actiunii plantei de aloe cu un ulei esential de arbore de ceai.
5. Proprietati antioxidante
Sunt multe substantele din interiorul sucului de aloe, care au efecte antioxidante si combat radicalii liberi si, in special, oxigenul monovalent, produs de reactii secundare, responsabil de distrugerea tesuturilor intracelulare si de producerea activitatii precanceroase. Aceste substante sunt mineralele, manganul si curpul, vitaminele B2, B6, C si E si aminoacidul cisteina.
Manganul este un element dotat cu o ridicata putere antioxidanta, ce incetineste procesul de imbatranire, facand celulele mai puternice, in combaterea afectelor negative cauzate de oxigen si spectrului de radiatii carora suntem supusi zilnic. Constituie parte din enzima superoxid dismutaza, aliat al radicalilor liberi din pancreas, ficat si rinichi.
Cuprul este un oligoelement, esential pentru starea de sanatate a omului. Si acest antioxidant, limiteaza daunele radicalilor liberi, in special prin proteina ceruloplasmina, care oxideaza forma redusa a fierului responsabil de formare radicalilor.
Cuprul prin enzima superoxid dismutaza, a carui parte constituenta este, previne actiunea actiunea acizilor grasi polisaturati mentinand puternice membranele celulare. In acest fel se explica si proprietatile anticancerigene.
Vitamina B2 participa in mod activ la complexele procese metabolice celulare. Riboflavina limiteaza si inhiba toxinele produse de respiratia celulara, proces metabolic natural, foarte oxidant.
Vitamina B6 face parte din metabolismul unui aminoacid important esential, triptofanul, implicat in sinteza proteinelor cu mare putere antioxidanta.
Vitamina C este un puternic antioxidant, intrucat limiteaza daunele provocate de oxidarea radicalilor liberi, cauzate de globulele albe. Asa cum se stie, globulele albe sunt responsabile de apararea noastra imunitara; prin aceasta, starea de boala este depasita cu o mai mare usurinta.
Vitamina E intervine in procesele de productie energetica celulara, fiind foarte importanta pentru sanatatea noastra, mai ales in cadrul bolilor nervoase si de sistem imunitar.
Si cisteina participa la echipa antioxidanta a plantei de aloe. De fapt, acest aminoacid ne-esential, este garantul sanatatii si longevitatii noastre, intrucat face inactivi radicalii liberi prin grupul functional sulfurat, optim antioxidant si deci protector si fortifiant al membranelor celulare de atacurile externe. Sa demonstrat prin studii recente ca cisteina impreuna cu vitaminele din grupul B se pot lega moleculelor toxice formate din procese patologice, pentru a constitui compusi inofensivi si inerti.
In urma acestei liste de substante capabile sa combata efectele negative ale radicalilor liberi, produsi de radiatii, fum si agenti toxici, se intelege importanta administrarii a 100 ml de suc de aloe in dieta noastra zilnica.
Extras din "Marea carte despre aloe" - A. Bassetti, S. Sala
(va urma
Aloe - proprietati antiseptice si antitumorale
Data aparitiei: 21.06.2006
Continuam seria prezentarilor proprietatilor terapeutice ale plantei de aloe:
6. Proprietati antiseptice
In planta de aloe sunt trei elemente principale: saponinele, acidul cinamic, si cel salicilic. saponinele sunt glicozide foarte deosebite. In anumite plante dezvolta actiuni iritante si hemolicite, in special la nivelul tubului digestiv, dar in planta de aloe, saponinele exercita o actiune purificatoare, antiseptica, antimicrobiana, in mod nedistrugator pentru tesuturile celulare limitrofe.
Acidul cinamic prezent in diverse mirodenii precum scortisoara, este un acid organic care dezvolta o activitate antiseptica si germicida de referinta. Greg Henderson, autorul cartii "Aloe vera: legendarul vindecator al naturii", afirma ca sucul pur din planta de aloe este eficace impotriva micro organismelor, precum salmonella, streptococi, stafilococi, putand distruge si bacteria care cauzeaza ulcerul perforat.
Si acidul salicilic, pe langa faptul ca este un bun anestezic, dezvolta o actiune antiseptica.
7. Proprietati antitumorale
Planta de aloe furnizeaza o ampla panorama de substante care blocheaza si imbunatatesc situatii celulare precanceroase dificile si ostile. Alaturi de toate celelalte substante care dezvolta actiuni antioxidante, asa cum am subliniat anterior, apare si zincul, ca reprezentant al mineralelor si doua vitamine, amandoua din grupul B: B12 si acidul folic.
ZIncul, conform studiilor efectuate pe cobai, dezvolta o actiune marcanta in cresterea limfocitelor, inhiband tumori produse de substante toxice. Inca nu a fost clarificata operativitatea sa in interiorul celulei si a nucleului, in special. Pentru a afirma cu certitudine proprietatile sale antitumorale sunt necesare studii ulterioare.
Alte studii clinice vad vitamina B12 in prima linie, ca si puternic anticancerigen. S-a descoperit ca previne tumorile, in special cele generate de fumat. La un grup de fumatori s-au subliniat nivele reduse de vitamina B12 si de acid folic. Cele doua substante impreuna dezvolta o activitate sinergica in procesele de multiplicare celulara, fie mitotica cat si meiotica, in special la nivelul tesuturilor pulmonare si a branhiilor. Tratamentul de b12 si acid folic la pacientii cu doze zilnice a dat rezultate surprinzatoare. Celulele pulmonare erau mai sanatoase si se diminuase numarul celulelor precanceroase.
Acidul folic este capul grupului de compusi numiti folati, care in natura sunt prezenti in special in plante cu frunza verde precum broccoli si spanacul, iar in planta de aloe se regasesc in cantitati considerabile. Folatii participa la diverse procese metabolice celulare, si in special dezvolta o functie principalain sinteza proteinelor, in special in multiplicarea ADN-ului. Din acest motiv, acidul folic este un important anticancerigen. In interiorul diviziunii celulare verifica situatii de inalta sensibilitate si fragilitate al echipamentului genetic.
In unele studii facute pe fumatori, in 1986, de National Institute of Cancer Research, s-a subliniat ca valorile hematice de acid folic erau foarte reduse la acesti pacienti. Studiile ulterioare ale Universitatii din Alabama au confirmat ca administrarea de doze ridicate au un rezultat eficient in reducerea de leziuni la nivelul branhiilor si plamanilor, cu potential precanceros. Un alt serios studiu desfasurat la Universitatea din Padova, Italia, a demonstrat in mod clar efectul moleculei antrachinonice de aloemodina, asupra unei tumori infantile a pielii, tumoare neuroectodermica. Studiul sublinia in mod clar, rolul antitumoral al substantei.
Extras din "Marea carte despre aloe" - A. Bassetti, S. Sala
(va urma
6. Proprietati antiseptice
In planta de aloe sunt trei elemente principale: saponinele, acidul cinamic, si cel salicilic. saponinele sunt glicozide foarte deosebite. In anumite plante dezvolta actiuni iritante si hemolicite, in special la nivelul tubului digestiv, dar in planta de aloe, saponinele exercita o actiune purificatoare, antiseptica, antimicrobiana, in mod nedistrugator pentru tesuturile celulare limitrofe.
Acidul cinamic prezent in diverse mirodenii precum scortisoara, este un acid organic care dezvolta o activitate antiseptica si germicida de referinta. Greg Henderson, autorul cartii "Aloe vera: legendarul vindecator al naturii", afirma ca sucul pur din planta de aloe este eficace impotriva micro organismelor, precum salmonella, streptococi, stafilococi, putand distruge si bacteria care cauzeaza ulcerul perforat.
Si acidul salicilic, pe langa faptul ca este un bun anestezic, dezvolta o actiune antiseptica.
7. Proprietati antitumorale
Planta de aloe furnizeaza o ampla panorama de substante care blocheaza si imbunatatesc situatii celulare precanceroase dificile si ostile. Alaturi de toate celelalte substante care dezvolta actiuni antioxidante, asa cum am subliniat anterior, apare si zincul, ca reprezentant al mineralelor si doua vitamine, amandoua din grupul B: B12 si acidul folic.
ZIncul, conform studiilor efectuate pe cobai, dezvolta o actiune marcanta in cresterea limfocitelor, inhiband tumori produse de substante toxice. Inca nu a fost clarificata operativitatea sa in interiorul celulei si a nucleului, in special. Pentru a afirma cu certitudine proprietatile sale antitumorale sunt necesare studii ulterioare.
Alte studii clinice vad vitamina B12 in prima linie, ca si puternic anticancerigen. S-a descoperit ca previne tumorile, in special cele generate de fumat. La un grup de fumatori s-au subliniat nivele reduse de vitamina B12 si de acid folic. Cele doua substante impreuna dezvolta o activitate sinergica in procesele de multiplicare celulara, fie mitotica cat si meiotica, in special la nivelul tesuturilor pulmonare si a branhiilor. Tratamentul de b12 si acid folic la pacientii cu doze zilnice a dat rezultate surprinzatoare. Celulele pulmonare erau mai sanatoase si se diminuase numarul celulelor precanceroase.
Acidul folic este capul grupului de compusi numiti folati, care in natura sunt prezenti in special in plante cu frunza verde precum broccoli si spanacul, iar in planta de aloe se regasesc in cantitati considerabile. Folatii participa la diverse procese metabolice celulare, si in special dezvolta o functie principalain sinteza proteinelor, in special in multiplicarea ADN-ului. Din acest motiv, acidul folic este un important anticancerigen. In interiorul diviziunii celulare verifica situatii de inalta sensibilitate si fragilitate al echipamentului genetic.
In unele studii facute pe fumatori, in 1986, de National Institute of Cancer Research, s-a subliniat ca valorile hematice de acid folic erau foarte reduse la acesti pacienti. Studiile ulterioare ale Universitatii din Alabama au confirmat ca administrarea de doze ridicate au un rezultat eficient in reducerea de leziuni la nivelul branhiilor si plamanilor, cu potential precanceros. Un alt serios studiu desfasurat la Universitatea din Padova, Italia, a demonstrat in mod clar efectul moleculei antrachinonice de aloemodina, asupra unei tumori infantile a pielii, tumoare neuroectodermica. Studiul sublinia in mod clar, rolul antitumoral al substantei.
Extras din "Marea carte despre aloe" - A. Bassetti, S. Sala
(va urma
Aloe - proprietati antivirale
Data aparitiei: 18.07.2006
8. Proprietati antiviraleSucul de aloe contine substante cu o puternica actiune impotriva virusilor, agentilor infectiosi de forma sferica si poliedrica, care traiesc si se reproduc in interiorul celulelor vii. In mod special, acemananul are efecte antivirale si imunomodulante, care regleaza sistemul imunitar in baza exigentelor reale ale organismului.
Sistemul imunitar, spectrul aparator al organismului nostru, e predispus la combaterea atacului extern al agentilor patogeni, bacterii si virusi. Cand, din anumite motive, actiunea sa se reduce, corpul devine vulnerabil. In acest caz suntem usor predispusi la boala. Studii medicale recente demonstreaza ca un remediu al cresterii sistemului imunitar, apare tocmai de la unul din principiile active ale sucului de aloe, si anume acemananul.
Acest polizaharid poseda extraordinare proprietati de actiune in mod direct asupra celulelor predispuse activitatii imunologice ale organismului. Conform studiilor descoperitorului sau, Bill McAnalley, acemananul este o molecula care interctioneaza cu sistemele de aparare ale cobailor supusi unei administrari zilnice de carrisina.
Teoria cercetatorilor europeni, Hermans si Clumeck, este si aceasta mult mai interesanta. Acestia, de fapt, au realizat un studiu asupra interactiunii mucozaharidelor cu virusul HIV si au gasit rezultate surprinzatoare. Acemananul dezvolta o actiune directa asupra cresterii productiei de macrofagi, limfocitele T si celula beta din pancreas. Astfel, sunt limitate daunele provocate de folosirea de medicamente anti-retrovirale, cum este AZT-ul. Chiar si maduva spinarii, foarte delicata, supusa unor daune uneori ireparabile, prin folosirea unor medicamente puternice, precum AZT, isi trage beneficii din actiunea antivirala si protectoare a organelor, din partea acemananului.
In concluzie, acemananul este in stare sa creasca actiunea depurativa a sangelui, favorizand in acest fel o mai mare posibilitate din partea corpului de a combate boli si in gasirea cailor de vindecare.
Astazi, tot mai multi medici combina medicina normala cu alimentatia si cu integrarea de substante miraculoase. Pacientii bolnavi de SIDA, infectati cu HIV, pe langa medicina conventionala, utilizeaza in alimentatia lor si diversi nutrienti, precum planta de aloe. Remediile farmacologice cu integratori fitoterapeutici si un stil de viata mai ordonat duc la rezultate imediate si stabile in timp, ajungand astfel la un nou si mai amplu concept de sanatate.
Extras din "Marea carte despre aloe" - A. Bassetti, S. Sala
(va urma
Aloe - proprietati nutritive si purificatoare
Data aparitiei: 03.11.2006
Continuam seria prezentarilor proprietatilor terapeutice ale plantei de aloe:9. Proprietati nutritive
Sunt diverse substante prezente in planta de aloe care pot furniza o ridicata valoare nutritiva. Sunt citate cele peste 10 minerale care dezvolta activitati dintre cele mai diverse in cadrul metabolismului celular generand rezultate care pornesc de la formarea oaselor datorita calciului, de la buna functionare a muschilor cardiaci datorita magneziului, de la interventia cromului in metabolismul glucozei, la puternicele efecte antioxidante ale cuprului.
Urmeaza actiunile profunde realizate de vitamine fie ele liposolubile A, C, E cat si hidrosolubile din grupul B. Fara acestea noi nu putem trai, simtim nevoia de a le introduce zilnic in dieta noastra. Acestea se intind de la metabolismul carbohidratilor la cel proteic si lipidic, la constituirea enzimelor antioxidante, de la participarea la fenomenele de multiplicare celulara, la constituirea celulelor propuse in apararea sistemului imunitar al organismului.
Continuam ampla descriere a substantelor cu o inalta valoare nutritionala, apropiindu-ne de aminoacizi, umili si versatili constituenti ai enzimelor, ai hormonilor, si ai tesuturilor noastre, in special cele musculare si epiteliale.
Urmeaza apoi o vasta cantitate de molecule precum zaharidele simple, care imbunatatesc absorbtia nutritiva si deci, sanatatea organismului nostru. Acemananul, mucopolizaharid in sir lung, reuseste sa reactioneze cu membranele celulare slabite de procese digestive si nutritive proaste, favorizand schimbul de substante toxice cu exteriorul si cel de substante nutritive cu interiorul.
Prin acest mare cocktail de substante garanteaza sucul de aloe corecta si echilibrata administrare a acestor nutrienti in mod comparabil cu cel al modernilor integratori multi-minerali, vitaminici si proteici.
10. Proprietati purificatoare
Actiunea purificatoare a sucului de aloe e dezvoltata de mai multe molecule. Acest lucru are loc datorita aloinei continute in planta, care produce efecte laxative si drenante.
Apar si saponinele, prezente in interiorul gelului, care desfasoara o actiune puternica de curatare si exfoliere, in special in reactii patologice ce privesc aparatul tegumentos.
Potasiul dezvolta un rol fundamental datorita caruia e posibila eliminarea reziduurilor derivate oxidarii care are loc in citoplasma.
Si in acest caz, zaharidul simplu, acemananul, dezvolta actiunea sa de intarire a peretilor celulari, pana cand toxinele create de metabolism si de reactiile secundare, datorate prezentei mancarii nedigerate, reusesc sa iasa din organismin mod corect.
Extras din "Marea carte despre aloe" - A. Bassetti, S. Sala
(va urma
Aloe si cancerul
Data aparitiei: 22.09.2006
Utilizarea plantei de aloe pentru stiinta medicala occidentala in prevenirea si tratamentul cancerului este si astazi la primele inceputuri. Acest lucru se datoreaza experimentelor care pana acum au fost facute doar pe animale si pe cobaii de laborator.Trebuie precizat ca protocoalele medicale asupra evaluarii unui medicament sau principiu activ sunt foarte lungi si elaborate. Sunt necesari mai multi ani pentru a trece de la faza de verificare la cea in eprubeta, apoi pe animale si mai apoi la om. Dupa ce au fost trecute cu succes aceste doua faze, diversele ministere ale sanatatii mondiale pot concede autorizatii industriei farmaceutice de a produce medicamente si preparate, indreptate rezolutiei bolii aflate in studiu.
In interiorul acestor protocoale de cercetare noi traversam abia prima faza. Datele ce ne-au parvenit sunt mult mai incurajatoare, de fapt rezulta clar inhibarea masei canceroase prezente la animale, supuse terapiei cu aloe. Evaluarile comportamentului celular in eprubeta au dat rezultate clare. Experimente ce prevad utilizarea plantei de aloe sunt facute in toata lumea. Ganditi-va ca in Rusia, deja la inceputul secolului trecut bolnavii de cancer erau vindecati cu injectii subcutanate din extract de aloe. O mare importanta o avea alimentatia in perioada de convalescenta, care trebuia sa fie bogata in alimente proaspete precum verdeturile si fructele, ca ciresele, afinele, sfecla rosie.
Toate aceste operatiuni erau foarte importante pentu depurarea organismului si pentru a-l face mai activ fata de agentii patogeni. In Japonia, de la inceputul anilor '70, se afla in experimente un vaccin impotriva cancerului, cunoscut sub numele de Maruyama, care prevede, printre altele, utilizarea extractului sec de aloe; in acest fel s-au obtinut rezultate foarte satisfacatoare, in cazurile cele mai usoare de tratament ale acestei boli mortale.
Dincolo de rigidele protocoale stiintifice, suntem in prezenta unei cantitati de date si marturii nenumarate, relative utilizarii acestei plante. Ne referim la sute si sute de marturii ce ne provin de la Ierusalim, unde isi dezvolta activitatea Padre Zago, inventatorul formulei ce-i poarta numele. El prevede utilizarea unui amestec deosebit, constituit din frunze de aloe, miere, tuica sau brandy. Aceasta potiune indeplineste o adevarata miscare celulara, si deci provoaca o restabilire a functionalitatilor imunologice pierdute. In diverse interviuri date jurnalistilor din intreaga lume, Padre Zago isi afirma surprinderea la vederea primelor rezultate. De fapt, el nu a facut altceva decat sa-si indeplineasca functia de difuzor de rezonanta, comunicand persoanelor aflate in dificultate, aceasta reteta care parvine de la traditia populara braziliana.
Alte rezultate ne parvin din Marea Britanie, de la Londra, unde o persoana de varsta mijlocie, domnul Mistry, a fost diagnosticat cu o tumoare la plamani si i s-a dat ca termen doar sase luni de viata. O solutie prevazuta era cea a unei operatii, care ii garanta 50% din reusita. Acesta, simtindu-se condamnat la moarte, s-a gandit sa-si contacteze un mai vechi prieten, J. Winter, care anterior vindecase un cancer de creier, prin utilizarea plantei de aloe. Astfel, domnul Mistry a inceput o cura zilnica cu suc de aloe pe care il primise direct din SUA. Dupa un an tumoarea s-a limitat si conditiile sale clinice au inceput sa se imbunatateasca considerabil.
Din aceste scurte experiente, se observa ca planta de aloe e tot mai cunoscuta si raspandita. Important este ca tot mai multe persoane sunt constiente de reala putere benefica pe care o produce aceasta planta, in speranta ca si comunitatea stiintifica sa-si dea avizul asupra utilizarii acestei plante.
Extras din "Marea carte despre aloe" - A. Bassetti, S. Sala
(va urma
Aloe vera - o intreaga farmacie intr-o singura planta
Data aparitiei: 31.03.2005
Majoritatea botanistilor au ajuns la un acord comun in ceea ce priveste originea plantei aloe vera, si anume climatul cald si secetos al Africii. Totusi, datorita faptului ca planta se poate adapta foarte usor, si pentru ca oamenii au fost atat de dornici sa o ia cu ei in calatoriile lor, in zilele noastre poate fi gasita in multe locuri cu clima calda. Desi aloe vera este o planta tropicala, radacina ei poate supravietui si la temperaturi de inghet, atata timp cat radacina nu se distruge. Frunzele se pot distruge iar substantele nutritive se pot pierde la temperaturi in jur de 4-5 grade C. Dimpotriva, planta se dezvolta foarte bine la temperaturi de 40 grade C. Poate supravietui chiar la temperaturi mai mari si, chiar poate depasi perioade de seceta severa. Insa poate supravietui si in jungla umeda, atata timp cat radacina nu sta in apa sau umezeala.
In prezent, aloe vera nu are o recunoastere oficiala in comunitatea medicala. In ciuda unei lipse de promovare oficiala, este una dintre cele mai raspandite plante pentru tratarea arsurilor si contuziilor. In plus, aceasta este larg folosita ca ingredient principal al produselor cosmetice dar si ca bautura sanatoasa. Chiar daca nu a castigat inca increderea deplina a lumii medicale, studii amanuntite se realizeaza in mod continuu. Aceste studii sunt mult mai serioase decat isi inchipuie multi, avand multe implicatii. De exepmplu sunt cercetari orientate spre folosirea acestei plante in tratamentul cancerului sau a SIDA.
Din ce in ce mai mult aloe vera atrage atentia ca fiind un agent puternic de vindecare.
Exista o tendinta universala ca tot ceea ce este vechi devine iar nou. Aloe vera nu face exceptie. Proprietatile sale terapeutice au fost inregistrate de multe civilizatii importante, precum Persia si Egiptul in Orientul Mijlociu, pana la Grecia si Italia in Europa, ori India sau Africa. Aceasta planta este larg cunoscuta in Asia si Pacific, si este intalnita in folclorul japonez, filipinez si hawaiian. Spaniolii foloseau aloe vera si au adus-o si in noile lor colonii din America de Sud si Caraibe. Printre cei care au remarcat proprietatile curative ale plantei se numara mari nume in istoria medicinei. Unul dintre primii sustinatori a fost medicul grec Dioscorides. In fiecare epoca, de-a lungul fiecarui continent, in fiecare cultura, aloe vera a atras atentia celor mai luminate minti.
Cea mai veche carte despre medicina naturista (singura cunoscuta din acel timp) a fost Rig Veda, redactata in India undeva intre anii 4500 si 1600 i.H. Desi aduna o lista de sute de plante considerate folositoare in medicina si este, in acelasi timp punctul de plecare in considerarea medicinei naturiste, nu mentioneaza in mod specific aloe vera. Multi cred ca placa de lut Sumeriana gasita in orasul Nippur, scrisa in jurul anului 2200 i.H. a fost primul document care include aloe vera printre plantele cu mare putere de vindecare. Prima relatare detaliata despre valoarea ei medicinala este, probabil, cea gasita in Papirusul Ebers, un document egiptean scris in jurul anului 1550 i.H. Acest document prezinta 12 formule in care se amesteca aloe vera cu alte substante pentru tratarea de afectiuni atat interne cat si externe. Prima piatra de hotar in intelegerea de catre occidentali a plantelor medicinale este lucrarea lui Hippocrates (460-375 d.H.), considerat parintele medicinei moderne. Lucrarea sa "Material Medica" nu atrage atentia in mod direct asupra acestei plante, dar in aceeasi perioada folosirea ei era larg raspandita, dupa cum precizeaza Copra in lucrarea sa "Medicamentele ingenioase ale Indiei". acesta precizeaza ca "folosirea gelului uscat extras din aloe pentru aplicari externe pe locurile inflamate si dureroase, dar si intern pentru efectul sau purgativ, este mult prea cunoscuta in India ca sa necesite mentiuni speciale."
In farmacologia greceasca aceasta planta a fost mentionata de Celsius (25-50 d.H.), dar comentariile sale erau limitate la efectul de purgativ. Primul reper occidental al intelegerii proprietatilor terapeutice este botanistul grec Dioscorides (41-68 d.H.). Acest reprezentant de seama al farmacologiei romane si-a dezvoltat cunostintele si aptitudinile in timpul calatoriilor sale alaturi de armata imperiala. Dioscorides a facut prima descriere detaliata a efectelor acestei plante: are puterea sa inlature insomnia, ajuta la curatirea stomacului, seva de aloe trateaza furunculii si linisteste persoanele care sufera de hemoroizi, are efecte deosebite in tratarea contuziilor si juliturilor, este eficienta pentru amigdalele inflamate, gingii si in general orice inflamatie bucala, si de asemenea are efecte benefice ca medicament ocular. Dioscorides a observat, de asemenea, ca daca este stoarsa seva proaspata peste rani, sangerarea este oprita mai repede.
Aloe vera - cronologie2200 i.H. - placa de lut Sumeriana gasita in orasul Nippur. Mentioneaza folosirea frunzelor de aloe pentru efectul lor purgativ.
1550 i.H. - Papirusul egiptean Ebers. Descrie 12 formule medicale in care aloe vera este amestecata cu alte plante si care sunt folosite atat intern cat si extern.
400 i.H. - Planta, dar si produse din aloe vera erau exportate in Asia. Frunze de aloe, sau seva fiarta erau tranzactionate de arabi pentru nevoi casnice prin vestul Asiei. Planta crestea si era folosita in India (iar practica aceasta continua si in zilele noastre) ca planta medicinala.
50 i.H. - Medicul grec Celsius consemneaza aceasta planta, insa doar pentru calitatile sale laxative. Este momentul cand aloe vera patrunde si in medicina occidentala.
40 - 68 d.H. - "Tratatul botanic grecesc" al lui Dioscorides. Prima descriere detaliata a plantei aloe vera. Acesta observa ca seva obtinuta prin strivirea frunzei are un efect curativ. De asemenea, observa ca aloe vera, cu cat este mai amara, cu atat are un efect mai puternic.
23 - 79 d.H. - Pilny cel Mare, un medic roman, repeta in insemnarile sale descoperirile lui Dioscorides. Mai adauga ca sucul controleaza transpiratia iar radacina fiarta vindeca ranile leprosilor.
200 d.H. - Aloe vera a devenit o parte importanta a medicinei romane. Folosita de medici precum Galen, Antyllus, Aretaces si multi alti medici din sudul Europei. Utilizarile sunt aceleasi descrise de Dioscorides si Pliny.
700 - 800 d.H. - Scrierea lui Dioscorides ajunge si in China. Tot acum este mentionata si prima utilizare a plantei in China. Chinezii se refera la aceasta planta cu denumirea Lu-hui, care inseamna "depunere neagra" sau Hsiang-tqan referindu-se la gustul sau amar. Chinezii mai descopera ca are efecte pozitive in sinuzita si o mai folosesc ca tratament pentru febra si convulsii la copii.
900 d.H. - AL-Kindi, filozof, inginer si medic arab, noteaza ca aloe vera reprezinta un tratament eficient pentru durerile datorate inflamatiilor, pentru ulceratiile oculare, melancolie si realizeaza o detoxifiere a intregului organism.
1000 - 1300 d.H. - Seva uscata, dar si planta in stare naturala devin un leac foarte folosit in intreaga Europa.
1300 - 1500 d.H. - Aloe vera prelucrata (seva uscata) este introdusa in medicina engleza. Este folosit de-a lungul tuturor insulelor britanice ca purgativ si ca tratament pentru rani si boli ale pielii. Aceasta planta este importata din Africa.
1500 - 1600 d.H. - Planta este adusa in lumea noua de conchistadorii spanioli si de misionari. Este plantata imprejurul misiunilor catolice si larg folosita atat de misionari cat si de populatia nativa ca leac universal in Insulele Caraibe si in America Centrala si America de Sud.
1600 - 1700 d. H. - Planta este cultivata in scop comercial in Caraibe de spanioli, in mod special in insula Barbados, si de olandezi in special in insula Curacao. Seva este fiarta pana devine o masa negricioasa si este exportata mai ales in Europa.
1700 - 1900 d.H. - Este inregistrata prima data denumirea stiintifica a plantei data de Carl von Line in 1720: Aloe Vera Linne, denumire care in zilele noastre este Aloe Barbadensis Miller. Tot in aceasta perioada sunt datate sute de pagini scrise de medici si laici din intreaga lume care descriu utilizarile medicale ale plantei. Aloe vera este recunoscuta oficial de Farrmacopeea din Statele Unite ca purgativ si protector al pielii.
1900 d. H. - Planta este cultivata in toate tinuturile cu clima blanda din intreaga lume pentru proprietatile ei medicale. In Florida, in 1912 este infiintata prima ferma unde se cultiva aloe vera.
1934 d.H. - Prima lucrare medicala moderna publicata de C. E. Collins in Statele Unite. Lucrarea descrie utilizarea de aloe vera pentru tratarea dermatitelor provocate de radiatiile solare. Tot in aceasta perioada se folosesc unguentele si gelurile pe baza de aloe.
1936 - 1939 d.H. - Foarte multi medici din Statele Unite folosesc frunzele de aloe vera cu rezultate uimitoare in arsuri, ulcere sau dermatite.
1940 - 1941 d.H. - Medicii T. Rowe, B.K. Lovell, si Lloyd M. Parks au observat ca aloe vera vindeca arsurile mai repede decat orice alt tratament cunoscut.
1945 d.H. - In Rusia, medicul V. P. Filatov a observat ca sucul de aloe fiert este un tratamet foarte eficient pentru bolile de piele cauzate de paraziti, iar sucul de aloe baut este un tratament eficient in bolile pulmonare.
1947 d.H. - T. C. Barnes, membru al Colegiului Medical Hahneunan din Philadelphia, a descoperit faprul ca aloe vera vindeca afectiunile cutanate cu cel putin o treime mai repede decat orice alt tratament.
1950 d.H. - Medicul R.Y. Gottschall a descoperit ca seva de aloe fiarta distruge bacilul care provoaca tuberculoza.
1953 d.H. - C.C. Lushbaugh, si D.B. Hale, au efectuat un studiu din care reiese ca aloe vera trateaza ulcerul cu cel putin 15% mai repede decat orice alt tratament cunoscut.
1956 - 1957 d.H. - N. Nordvinov si B. Rostotsky (Rusia) au realizat un studiu cu privire la eficienta tratamentului cu aloe vera asupra afectiunilor dermice. Rezultatele obtinute au fost uluitoare timpul de vindecare al arsurilor de gradul II si III s-a redus de la 30-45 de zile la 15-16 zile. De asemenea, s-au obtinut rezultate surprinzatoare si in tratamentul altor afectiuni dermice precum: degeraturi, taieturi, pustule, eczeme, iritatii, psoriazis, neurodermita chiar si cancer.
1959 d.H. - E.P. Pendergrass, in urma cercetarilor sale a observat ca aloe vera favorizeaza regenerarea culorii naturale a pielii, fara a produce toxicitate, aceasta datorita puterii de regenerare a celulelor epiteliale.
1963 d.H. - Julian J. Blitz, James W. Smith, si Jack R. Gerard, folosesc o emulsie de aloe vera (seva de aloe amestecata cu ulei mineral) pentru tratarea a 18 pacienti cu ulcer gastric. Toti acesti pacienti fusesera tratatati timp de o perioada indelungata cu tratament conventional, cu rezultate minime sau chiar fara rezultat. Fiecarui pacient a inceput sa i se administreze o doza zilnica de emulsie de aloe vera. Rezultatul experimentului a fost surprinzator 17 din cei 18 pacienti s-au recuperat complet (cel de-al 18-lea pacient s-a retras din program dupa prima doza administrata).
1969 d.H. - In urma unui studiu efectuat medicul Eugene Zimmerman, la Colegiul de Stomatologie Baylor, s-a ajuns la concluzia ca aloe vera este un antiinflamator foarte puternic care distruge un spectru larg de microorganisme ce produc diferite afectiuni bucale.1973 d.H. - Un grup de cercetatori din Cairo (Egipt) au folosit aloe vera pentru tratarea seboreei, acneei, ulceratii dermice cronice si pierderea de par si au avut rezultate uimitoare.
1978 d.H. - Dr. G.R. Waller de la Oklahoma State University, a facut un studiu din care a rezultat ca aloe vera contine un spectru larg de amino acizi, monozaharuri libere si toate zahariurile eliberate in urma hidrolizei, steroli (in principal B-sitosterol) si lupeol. B-sitosterolul este un antiinflamator puternic si un anticolesterolemic. Lupeolul este un tranchilizant puternic si un puternic antiseptic. Aceste ingrediente active au fost gasite in uleiul de aloe.
1980 d.H. - Medicul John Heggars de la Centrul de Arsuri din Chicago, a demonstrat capacitatea compusilor din aloe vera sa vindece arsuri de gradul III, si degeraturi pana la de 6 ori mai rapid decat tratamentele obisnuite. Dr. Heggars a ajuns la concluzia ca efectele benefice sunt date de compusii de tip steroidal si de acidul salicilic. De asemenea, a observat ca in urma tratamentului cu aloe, nu raman cicatrici, se reface culoarea naturala apielii, si chiar regenereaza foliculii de par, permitand cresterea din nou a parului in zonele care au suferit arsuri.
1985 d.H. - Dr. Jeffrey Bland de la Institutul Linus Pauling a observat in urma unor studii facute ca sucul de aloe vera ajuta la imbunatatirea digestiei proteinelor, normalizeaza tranzitul intestinal, echilibreaza nivelul bacteriilor digestive, ajuta in caz de indigestie, colici digestive, aciditate gastrica.
1987 d.H. - Dr. Rosalie Burns este preocupata cu un studiu asupra virusului care provoaca herpesul. Observa ca seva de aloe este foarte eficienta in vindecarea pustulelor, reducand in acelasi timp si durerea. In acelasi an, Dr. H. Reg McDaniel (Dallas) descopera in urma cercetarilor facute ca aloe vera stopeaza dezvoltarea SIDA. De asemenea distruge virusi care cauzeaza gripa, pojar, varsat de vant si alte infectii virale.
1988 d.H. - Dr. Terry Pulse (Dallas) realizeaza un studiu pe pacienti care sufera de SIDA administrandu-le zilnic 20 ml de suc de aloe. La 81% dintre pacienti simptomele au disparut aproape complet si, mai mult, nici nu au revenit ulterior.
1989 d.H. - Cercetatori din Okinawa, Japonia, au publicat un studiu in Jurnalul Japonez al Cercetarii Cancerului, in care arata ca aloe vera contine cel putin trei agenti antitumorali: emodin, mannose si lecitina. Rezultatul studiului a fost ca aloe vera tine sub control cancerul pulmonar si ca este un tratament eficient pentru leucemie si sarcom si ca previne formarea de tumori.
1990 d.H. - Un grup de medici din Philadelphia au prezentat o lucrare la Brussele, in aprilie 1990. Studiul arata cum aloe vera, sau substante extrase din aloe reprezinta un tratament eficient impotriva virusului HIV. In cazul pacientilor depistati pozitivi, sau a pacientilor care sufereau de SIDA, administrarea zilnica de aloe vera (sau extracte) actioneaza ca o imunizare impotriva infectiei HIV. La majoritatea pacientilor, aloe vera a avut urmatoarele efecte:
- a oprit celulele infectate sa reproduca virusul;
- fie a distrus virusul din sange, fie a stimulat sistemul imunitar sa distruga virusul, sau chiar ambele variante;
- a ajutat stoparea bolii SIDA la pacientii depistati cu HIV pozitiv si a stopat boala in cazul celor care au ajuns la faza SIDA;
- unii pacienti au devenit seronegativi (virusul sau anticorpii virusului nu s-au mai gasit in sange).
1994 d.H. - Administratia pentru Alimentatie si Medicamente din Statele Unite a aprobat testarea pe pacienti a tratamentului cu aloe vera impotriva virusului HIV.
In prezentNu exista poceduri de testare care sa identifice cantitatea exacta de aloe care exista intr-o bautura sau intr-un produs cosmetic, cu atat mai putin concentratia. De aceea nici o instituite publica nu poate stopa comercializarea produselor neeficiente care sunt dezvoltate pe baza de aloe.Testele chimice au aratat ca substantele active se afla in partea verde a frunzei si in seva galbuie, nicidecum in partea de mijloc a frunzei (partea incolora si insipida gelatinoasa). Majoritatea expertilor au ajuns la concluzia ca trebuie folosita intreaga frunza pentru a beneficia de efectele curative ale acestei plante.
De ce functioneaza tratamentul cu aloe?
Deoarece aloe vera contine 6 agenti antiseptici care distrug sau tin sub control bacterii, ciuperci si virusi, iar continutul de lupeol si acid salicilic explica de ce planta este un bun tranchilizant.
Deoarece aloe vera contine cel putin trei acizi grasi antiinflamatori a caror prezenta explica eficienta ridicata in tratarea arsurilor, taieturilor, juliturilor, reactiilor alergice, artritei reumatoide, ulcerului si a indigestiilor. De asemenea B-sisterolul ajuta la scaderea nivelului colesterolului "nociv".
Deoarece aloe vera contine 23 de polipeptide (stimulatori ai imunitatii), si acest lucru explica de ce sucul de aloe tine sub control un sepctru larg de boli care afecteaza sistemul imunitar, inclusiv virusul HIV. Iar polipeptidele in combinatie cu agentii antitumorali explica eficienta tratamentului cu aloe in cazul cancerului.
In concluzie, tratamentul cu aloe vera functioneaza datorita relatiei sinergice dintre elementele continute.
Aloe vera - un tratament aproape panaceu
Data aparitiei: 06.04.2005
Proprietatile curative ale plantei aloe vera sunt inregistrate de mii de ani de multe civilizatii stravechi printre care Egiptul, Persia, Grecia, India si Africa. Desi astazi se gaseste in intreaga lume ca o planta comuna de ghiveci, aloe vera este, fara nici o indoiala, una dintre cele mai acceptate plante medicinale din istorie si totusi cea mai neinteleasa.Dovezi istorice arata ca aloe vera este originara din tinuturile calde si uscate ale Africii, desi astazi planta se gaseste in intreaga lume. Din Europa, spaniolii au dus planta de aloe in tinuturile nou cucerite, America de Sud si Caraibe. Misionarii spanioli din vest intotdeauna plantau aloe vera pe langa asezarile lor si o luau cu ei in calatorii pentru pentru ajutorarea bolnavilor. Astazi, aloe vera este folosita in intreaga lume, atat intern, ca bautura, cat si in cosmetica sau in compozitia unguentelor.
Desi comunitatea moderna medicala a abordat o pozitie limitata in ceea ce priveste calitatile terapeutice ale acestei plante, s-au realizat numeroase studii stiintifice in intreaga lume de catre specialisti de renume care au dezvaluit proprietati curative universale atat pentru oameni cat si pentru animale.
Folosirea de aloe vera este cel mai important pas inainte in ceea ce priveste tratamentul bolilor in istoria umanitatii. In ultimele studii clinice ale utilizarilor interne si externe ale frunzelor de aloe vera, s-a demonstrat eficienta acesteia in tratamentul unor probleme dintre cele mai diverse, de la acnee la raceli, infectii, hipertensiune, artrita si chiar cancer.
Oricine ar spune ca nu se poate ca o singura planta sa poata avea efecte pozitive asupra atator boli, si daca da, ar fi un adevarat miracol. Desi farmacologia nu a primit cu bratele deschise aloe vera, aceasta este hipoalergenica si nu are efecte secundare chiar administrata in doze mari.
Administrata intern, aloe vera face ca oamenii sa se simta bine. A te simti bine nu inseamna bine si din punct de vedere stiintific, insa aceasta stare de bine se refera la capacitatea plantei de detoxifiere a organismului.
Mucopolizaharidele care se gasesc in frunza de aloe joaca un rol important in organismul uman. Acestea sunt pentru organism precum caramizile pentru o casa. Mucopolizaharidele joaca un rol crucial in realizarea principalelor functii ale organismului:
- formeaza o ruta de-a lungul colonului care impiedica toxinele sa se intoarca in organism;
- furnizeaza o bariera naturala organismului prin care se poate apara impotriva virusilor;
- ajuta la lubrifierea incheieturilor;
- imbunatateste capacitatea de circulatie a fluidelor in corp;
- permit transferul de gaze in plamani;
- faciliteaza absortia de apa, electroliti si factori nutritivi.
Organismul uman inceteaza sa le mai produca in timpul pubertatii. Dupa aceasta varsta sunt necesare sursele externe iar una din cele mai bogate surse este reprezentata de aloe vera.
Arsurile solare calmate cu aloe vera
Data aparitiei: 17.06.2011
Planta cunoscuta inca din antichitate pentru virtutile sale tamaduitoare, Aloe vera pe numele ei latin Aloe Barbadensis Miller, face parte din familia Liliaceae (impreuna cu usturoiul, ceapa, liliacul, crinul) fiind deseori confundata cu un cactus, datorita adaptarii ei extraordinare in regiunile desertice. Exista peste 250 de specii de aloe, insa Aloe vera este cea mai utilizata terapeutic. Planta poate fi cultivata si in apartament, sucul ei proaspat putand fi folosit ca ingredient, de la sucuri naturale pana la lotiuni de piele.Ce o face atat de speciala?
Proprietatile sale vindecatoare deosebite, se datoreaza compusilor chimici prezenti in planta printre care: apa, 20 minerale, 12 vitamine, 18 aminoacizi, 200 fitonutrienti activi dintre care: enzime, triterpene, gliconutrienti si glucoproteine, polizaharide: acemann, manoza 6 fosfat polimanan, glicozide fenolice: dihidrocumarine. Insa actiunea sa cicatrizanta de exceptie se datoreaza compusului numit aloina, prezent in sucul proaspat al frunzelor. Acest compus se oxideaza si isi pierde proprietatile in maxim 2 ore de la recoltare, ceea ce face foarte dificila utilizarea plantei pentru calitatile ei cicatrizante, in afara acestui interval.
Care sunt proprietatile sale?
- are efect puternic cicatrizant in caz de arsuri sa raniri
- este un bun imunostimulent si are efecte antitumorale
- scade colesterolul in exces
- protejeaza corpul impotriva stresului oxidativ (antioxidant)
- previne litiaza renala, in special cea oxalica
- alcalinizeaza organismul, ajutand la reechilibrarea balantei acido-bazice in organism
- reduce tensiunea arteriala
- are efecte antiinflamatorii dovedite stiintific
- stabilizeaza nivelul glucidelor din sange
- efect laxativ si in doze mari chiar purgativ
- protejeaza organismul impotriva radiatiilor nocive.
Cand se utilizeaza?
Aloe vera se utilizeaza in caz de: arsuri si rani la nivelul pielii, ulcer gastric si duodenal, constipatie, hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala, afectiuni hepatice si biliare, diabet, litiaza renala, artrita, boala Chron, alergii, afectiuni virale, boli carentiale, anemie, hipercolesterolemie. In cazul arsurilor solare, folosirea sucului proaspat din frunzele plantei, are efecte racoritoare si cicatrizante foarte bune. Folosit in caz de constipatie, in doze mici este laxativ, in doze mari poate avea efecte purgative. Este un bun depurativ, fiind folosit in cadrul curelor de detoxifiere.
Cum o utilizam?
Este necesar consultul medicului fitoterapeut, in cazul folosirii in scop terapeutic, pentru evitarea eventualelor efecte secundare neplacute.
1. Sucul proaspat din planta are cele mai puternice actiuni terapeutice in special cicatrizante, fiind folosit la indicatia medicului fitoterapeut in caz de arsuri la nivelul pielii.
2. Gelul de aloe stabilizat, consumat cate 20 - 50 ml zi, in functie de afectiune, este deseori recomandat.
3. In combinatie cu propolis si miere de albine, isi sporeste calitatile imunostimulente si regenerante.
4. Pulbere de aloe in capsule, 4 - 6 g pe zi.
Contraindicatii
Planta nu are contraindicatii majore, insa datorita efectului laxativ sau purgativ, este recomandat sa nu fie consumata pe timpul sarcinii, la femei.
sursa: www.terapieholistica.ro
Bejegyzések
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése